Duda definitie

dúdă (-de), s. f. – (Olt., Trans.) Canal, fistulă. Sb., mag. duda (Candrea; Scriban). – Der. dudoi, s. m. (Trans., corn făcut din coajă de cireș); dudulean, s. m. (Trans., știulete de porumb; Olt., tulpină de ceapă); duduloi, s. n. (Olt., canal; tulpină de ceapă). substantiv feminindudă

1) dúdă f., pl. e. Munt. Rodu duduluĭ. substantiv feminindudă

2) dúdă f., pl. e (rut. pol. ung. duda, rus. litv. dudá, tilincă, fluĭer, cimpoĭ, bg. dudúk, d. turc. düdük, fluĭer. Bern. 1, 233. V. dudăŭ). Trans. Burlan de sobă (V. urlă). Vc. Tilincă de dovleac. (V. carabă). substantiv feminindudă

dúdă s. f., g.-d. art. dúdei; pl. dúde substantiv feminindudă

dudă f. rodul dudului, bun de mâncare. substantiv feminindudă

DÚDĂ, dude, s. f. Fructul dudului; agudă. – Din dud. substantiv feminindudă

dudă f. Tr. mic coș de fum (la cuptor sau sobă). [Dintr’un primitiv dud, de origină necunoscută, de unde și derivatele dudulean, dudureață și duduruz]. substantiv feminindudă

DÚDĂ, dude, s. f. Fructul dudului; agudă. Mai aveau ei astîmpăr cît e vara ziua de mare, aci cățărîndu-se prin duzi și nuci, aci mîncînd dude și porumbe ? MACEDONSKI, O. III 10. substantiv feminindudă

agúdă f., pl. e (vsl. agoda și ĭagoda, bg. rus. ĭágoda. Bern. 1,25). Est. Dudă. – În Ban. Olt. ĭágodă (după sîrb.). substantiv femininagudă

a da dude expr. (stud.) a face greșeli, a comite erori. substantiv femininadadude