DUBLÍN s.n. (Mar.) Mod de legare a unei nave la țărm sau de o geamandură, astfel încât dezlegarea să se poată face fără a coborî de pe punte. [< engl. dublin]. substantiv neutru dublin
DUBLÍN s. n. (mar.) mod de legare a unei nave la țărm sau de o geamandură, astfel încât deslegarea să se poată face fără a coborî de pe punte. (< engl. dublin) substantiv neutru dublin
Dublin n. oraș în Anglia: 475.000 loc. cap. Irlandei. temporar dublin
| Dublin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | Dublin | — |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | — | — |
| plural | — | — | |