dróșcă (dróște), s. f. – Fiacru, birjă, trăsură de piață. Rus., ceh. drožka, pol. doroszka (Cihac, II, 102). – Der. droșcar, s. m. (birjar); droșcărie, s. f. (magazine pentru trăsuri). substantiv feminindroșcă
dróșcă f., pl. ște și ștĭ (rut. dróžka, d. rus. dróžki, dim. d. drógi, pl. d. drogá, targă; pol. [dial.], ceh. drožka, droagă, droșcă, de unde germ. droschke, birjă. V. droagă). Cam vechĭ. Birjă. Munt. Un fel de trăsură proastă descoperită. substantiv feminindroșcă
dróșcă (înv.) s. f., g.-d. art. dróștei; pl. dróște substantiv feminindroșcă
droșcă f. trăsură de piață, mai mică decât careta sau caleașca. [Rus. DROJKA]. substantiv feminindroșcă
DRÓȘCĂ, droște, s. f. (Înv. și pop.) Birjă. – Din ucr. drožka. substantiv feminindroșcă
DRÓȘCĂ, droște și droști, s. f. (Învechit) Trăsură descoperită; birjă. Hai, acum săriți jos toți, să scoateți și droșca din glod. CAMIL PETRESCU, B. 9. Trecînd într-o seară, cu Nicu Bălcescu, pe Podul Beilicului (strada Șerban-vodă), întîlnim o droșcă cu felinare aprinse, cu opt cai de poștă mergînd spre barieră. GHICA, S. A. 160. ◊ Expr. (Învechit) Droșcă de birjă v. birjă. – Variantă: (rar) droáșcă (CAMIL PETRESCU, O. II 147) s. f. substantiv feminindroșcă