Drama definitie

DRÁMĂ s.f. 1. Operă dramatică în care tragicul se amestecă cu comicul (predominând cel dintâi). ◊ Dramă lirică = operă muzicală cu caracter de dramă. ♦ Nume generic pentru o operă dramatică. 2. (Fig.) Eveniment tragic, zguduitor; nenorocire. ♦ Frământare, conflict sufletesc puternic cu consecințe tragice. [< fr. drame, it. dramma, lat., gr. drama – acțiune]. substantiv feminindramă

DRÁMĂ¹ s. f. 1. specie a genului dramatic în care tragicul se amestecă cu comicul. ♦ ~ muzicală (sau lirică) = (spectacol de) operă. 2. arta dramatică. 3. (fig.) eveniment tragic, zguduitor; nenorocire. ◊ frământare, conflict sufletesc puternic, cu consecințe tragice. (< fr. drame, lat., gr. drama) substantiv feminindramă

-DRÁMĂ² elem. drama(t)-. substantiv feminindramă

* drámă f., pl. e (vgr. drâma, acțiune, d. dráo, lucrez). Tragedie amestecată și cu scene comice. Fig. Eveniment teribil care rezultă din caracteru oamenilor și care se poate numi și tragedie: în liniștita luĭ casă s’a petrecut o dramă. Dramă lirică, operă de teatru. substantiv feminindramă

drámă s. f., g.-d. art. drámei; pl. dráme substantiv feminindramă

DRÁMĂ, drame, s. f. 1. Creație literară făcută pen­tru a fi reprezentată pe scenă; (în special) o astfel de creație în care se amestecă tragicul cu comicul. Uneori, ca la o ridicare de cortină peste ultimul act... se ivesc toate personajele dramei, în frunte cu fantoma regelui de­funct. BOGZA, C. O. 49. A scris cel dintîi, în versuri, o dramă clasică. MACEDONSKI, O. IV 23. În două poezii ale lui Coșbuc, « Voichița lui Ștefan » și « Ștefăniță-vodă », e mai mult adevăr și reînviere a adevăratei istorii a țării decît în toate dramele noastre patriotico-naționale luate la un loc. GHEREA, ST. CR. III 354. ◊ Dramă lirică = dramă înso­țită de muzică; operă. ♦ Artă dramatică. ◊ Clasă de dramă = secție a unui institut de învățămînt în care se predă arta dramatică. 2. Fig. Eveniment zguduitor, întîmplare nefericită, nenorocire. V. catastrofă, tragedie. Totul părea... că face parte dintr-o dramă a lumii, surdă, de proporții imense, nebănuite. BOGZA, C. O. 36. Voia să puie în romanul lui... toată marea dramă socială care se pregătește în întunericul și mizeria bordeielor. VLAHUȚĂ, O. A. 285. Viața e o luptă, o dramă variată. ALEXANDRESCU, P, 41. ◊ (În limbajul presei din trecut) Dramă pasională = crimă comisă din gelozie; sinucidere. Această burghezie abuzează de dramele pasionale. CAMIL PETRESCU, T. I 199. ◊ (Urmat de un genitiv) Drama (vieții cuiva) = suferințele, întîmplările nenorocite din viața cuiva. Drama lui Eminescu. Drama vieții lui Beethoven. ◊ Expr. (Uneori ironic) A face o dramă din ceva = a lua lucrurile prea în tragic, a manifesta o sensibilitate exagerată în fața unei întîmplări. V. dramatiza. Tița... fără să facă o dramă din asta, dimpotrivă zîmbește înduioșată. CAMIL PETRESCU, B. 46. ♦ (Uneori deter­minat prin « lăuntrică » sau « sufletească ») Frămîntare sufletească, conflict sufletesc puternic, trăire lăuntrică care produce suferințe morale. Ceea ce mă copleșea era drama mea lăuntrică. CAMIL PETRESCU, T. III 499. Bănuiam că se desfășura o întunecată dramă sufletească. M. I. CARAGIALE, C. 13. În partea inconștientă sufle­tească a lui Dragomir s-a petrecut o dramă întreagă. GHEREA, ST. CR. II 156. substantiv feminindramă

dramă f. 1. piesă de teatru ale cării persoane sunt luate din toate clasele societății, reprezentând evenimentele cele mai funeste și situațiunile cele mai patetice ale vieții: caracterul principal al dramei e coloarea locală; dramă romantică, când întrunește tragicul cu comicul, frumosul și urîtul, sublimul și grotescul; 2. șir de întâmplări grozave terminate cu o catastrofă. substantiv feminindramă

DRÁMĂ, drame, s. f. 1. Specie a genului dramatic caracteristică literaturii moderne, cu caracter grav, în care se redă imaginea vieții reale în datele ei contradictorii, în conflicte puternice și complexe, adesea într-un amestec de elemente tragice și comice. ◊ Dramă lirică (sau muzicală) = (spectacol de) operă; (sens curent) creație de operă cu un puternic caracter dramatic. 2. Artă dramatică. 3. Fig. Întâmplare, situație nefericită, zguduitoare; nenorocire. ◊ Dramă pasională = crimă sau sinucidere determinate de gelozie sau de o dragoste nefericită. ◊ Expr. A face dramă din ceva = a exagera gravitatea unei situații. ♦ Conflict sufletesc puternic, care produce cuiva mari suferințe morale. – Din fr. drame, lat. drama. substantiv feminindramă