DRAGÓN1 s.m. 1. Animal fabulos închipuit cu aripi de vultur, gheare de leu și coadă de șarpe. ♦ Reprezentare plastică a acestui animal. 2. Șopârlă tropicală care trăiește pe copaci și care are de-a lungul corpului două excrescențe ale pielii ca niște aripi. 3. Numele unei constelații din emisfera boreală, alcătuită dintr-un șir lung de stele. [< fr. dragon]. substantiv masculindragon
DRAGÓN2 s.m. Cavalerist astfel echipat încât să poată lupta și pe jos. [Var. zdragon, drahon, zdrahon s.m. / < fr. dragon, it. dragone]. substantiv masculindragon
dragón2 (șnur) s. n., pl. dragoáne substantiv masculindragon
dragon m. 1. soldat de cavalerie putând lupta pe jos ca un pedestru; 2. fig. muiere țeapănă. substantiv masculindragon
DRAGÓN1, dragoni, s. m. I. (În trecut) Soldat de cavalerie care descăleca atunci cînd trebuia să lupte. Lisaveta... o femeie naltă, naltă cît un dragon și uscată ca o scîndură, strînse masa. SADOVEANU, M. 163. În Liunevil sînt acum trii polcuri de dragoni, care îi o prea frumoasă oaste. KOGĂLNICEANU, S. 44. ♦ Fig. Om voinic, zdravăn, bine legat. Un dragon de bărbat ca Ivan nu se lăsa ucis așa de ușor. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 273. II. 1. (În superstiții și legende mitice) Animal fantastic, înzestrat cu puteri uriașe, care are aripi și gheare, trupul acoperit cu solzi, coadă de șarpe și scoate foc pe gură. V. balaur. ♦ Reprezentare, în artele plastice, a acestui animal fabulos, mai ales în China și în alte țări asiatice. Dragonul legendei vedea cu ochi uriași de mărgean Ciudate făpturi venind de peste ocean. BOUREANU, S. P. 10. [Mandarinul] stă în trîndăvie pe-un dragon de porcelană. ALECSANDRI, P. III 85. 2. Veche insignă ostășească reprezentînd un dragon (II 1), uneori zugrăvit pe un steag. Dragonii [la daci] erau lungi prăjine dasupra cărora sta fîlfăind un balaur. ODOBESCU, S. II 284. 3. Un fel de șopîrlă care trăiește pe copaci, în regiunile tropicale, avînd de-a lungul corpului două excrescențe ale pielii în formă de aripi. 4. Numele unei constelații din emisfera boreală, compusă din mai multe stele de mărimi diferite, dispuse într-un lung șir între Ursa-mare și Ursa-mică; balaur. – Variante: zdragon (ALECSANDRI, T. 69), zdrahón (DUNĂREANU, CH. 11) s. m. substantiv masculindragon
DRAGÓN1 s. m. I. 1. animal imaginat cu cap și aripi de vultur, gheare de leu, trup și coadă de șarpe. 2. reprezentare heraldică a unui chip omenesc cu barba din șerpi încolăciți. 3. șopârlă tropicală, pe copaci, care are de-a lungul corpului două excrescențe ale pielii ca niște aripi. 4. pește marin care, în timpul zilei, stă îngropat în nisip, noaptea fiind foarte activ; drac-de-mare. 5. ambarcație cu două vele de suprafață mare; velă triunghiulară suplimentară. II. cavalerist astfel echipat încât să poată lupta și pe jos. (< fr. dragon) substantiv masculindragon
1) *dragón m. (fr. dragon, germ. dragoner. V. drăgan, drac, zdrahon). Soldat de cavaleria în Francia ș.a. instruit în vechime și p. lupta de jos și numit așa de la balauru (fr. dragon) pe care și-l alesese cavaleria ca simbol al greutăților de învins (maĭ vechĭ dragán, drăgán și dragún, d. pol. dragan, dragun, rus. dragún). Zool. Un fel de șopîrlă nevătămătoare. substantiv masculindragon
DRAGÓN2, dragoni, s. m. I. 1. Monstru fabulos, cu cap de câine sau de pisică, cu multe limbi (pe care scoate foc), cu gheare de leu, aripi de vultur și coadă lungă de șarpe. 2. Specie de șopârlă care trăiește pe copaci în unele regiuni tropicale, având de-a lungul corpului două excrescențe ale pielii în formă de aripi (Draco volans). 3. Reprezentare heraldică având profilul unui chip omenesc cu barba formată din șerpi încolăciți. 4. (Astron.) Numele unei constelații din emisfera boreală, dispusă într-un șir lung de stele terminat cu un fel de cap; (pop.) Balaurul. II. Soldat din cavalerie care lupta atât călare, cât și pedestru. – Din fr. dragon. substantiv masculindragon
vânarea dragonului expr. (tox.) obiceiul de a inhala vaporii degajați de heroina încălzită pe o folie de aluminiu. substantiv masculinvânareadragonului
DRAGÓN s.n. Galon cu șnur care împodobește garda unei săbii. [Pl. -oane. / < fr. dragonne]. substantiv neutrudragon
DRAGÓN2 s. n. șiret din fir metalic terminat cu un ciucure, care împodobește garda unei săbii. (< fr. dragonne) substantiv neutrudragon
2) dragón n., pl. oane (fr. dragonne). Cureaŭa de mîneru săbiiĭ și de la lance. – Maĭ corect ar fi dragonă, f., pl. e. substantiv neutrudragon
DRAGÓN1, dragoane, s. n. Piesă anexă a armelor albe (săbii, pumnale etc.), din bumbac, mătase, piele, fixată de mânerul armei. – Din fr. dragonne. substantiv neutrudragon
DRAGÓN2, dragoane, s. n. Șnur sau cordon de piele, sau de fir, terminat cu un ciucure, care se atîrnă la mînerul săbiei, Îmi strecurai stînga în toc, trăsei încet revolverul, îl pipăii, îmi așezai și dragonul săbiei la pumnul mînei drepte. SADOVEANU, O. VI 13. substantiv neutrudragon
Dragónul (constelație) s. propriu m. temporardragonul