DRACÓN s. n. emblemă zoomorfă a dacilor, reprezentând un șarpe fantastic cu cap de lup și coamă bogată. (< fr. drakon) substantiv neutrudracon
Dracon m. legislator atenian, autor de legi severe (624 a. Cr.). temporardracon
Dracon | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | dracon | draconul |
plural | dracoane | dracoanele | |
genitiv-dativ | singular | dracon | draconului |
plural | dracoane | dracoanelor |