Don definitie
- Vezi aici mai multe rimeDon
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuDo
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuDon
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuon
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuDon
DON s.m. Titlu de curtoazie cu care spaniolii se adresează bărbaților. [< sp. don]. invariabildon
DON s. m. titlu de curtoazie cu care spaniolii se adresează bărbaților. (< sp. don) invariabildon
1) don m. Prescurtare familiară îld. domnu: don Dumitru, don căpitan (înaintea labialelor dom: dom Popescu). invariabildon
2) *don m. (sp. don, tot de unde vine și rom. domn). Titlu de onoare dat nobililor în Spania (În Portugalia dom). invariabildon
don m. titlu de onoare dat nobililor în Spania: Don Juan, Don Quijote. invariabildon
Pedro (Don) m. fiul lui Ioan VI, rege aL Portugaliei; împărat al Braziliei (1822), abdică în 1831 în favoarea fiului său, mort în 1834. ║ PEDRO II, fiul și succesorul celui precedent, născut în 1825, desființă sclavia (1850); detronat în 1889, mort la Paris în 1891. invariabilpedro
Don Juán (personaj) (Ju-an) s. propriu m. invariabildonjuan
* don Juan m. (d. Don Juan, un tip dintr’o comedie a luĭ Molière). Seducător nelegĭuit. invariabildonjuan
*Don Quijóte (personaj) [Quijo pron. chiho] (Qui-) s. propriu m. invariabildonquijote
Don n. 1. fluviu în Rusia, vechiul Tanais, se varsă în Marea de Azov: 2100 km.; 2. teritoriul Cazacilor dela Don, provincie rusească cu 1.500.000 loc. temporardon
Don Juan m. 1. numele unui personaj principal într’o comedie de Molière; 2. fig. tipul desfrânatului, al seducătorului nelegiuit. temporardonjuan
Don Quijote m. 1. cavalerul tristei figuri, eroul faimosului roman satiric de Cervantes, în cari se ridiculizează cavalerismul rătăcitor; 2. fig. îndreptător de rele, apărător ridicul, vântură-lume după aventuri nebunești. temporardonquijote