DON s.m. Titlu de curtoazie cu care spaniolii se adresează bărbaților. [< sp. don]. invariabil don
DON s. m. titlu de curtoazie cu care spaniolii se adresează bărbaților. (< sp. don) invariabil don
1) don m. Prescurtare familiară îld. domnu: don Dumitru, don căpitan (înaintea labialelor dom: dom Popescu). invariabil don
2) *don m. (sp. don, tot de unde vine și rom. domn). Titlu de onoare dat nobililor în Spania (În Portugalia dom). invariabil don
don m. titlu de onoare dat nobililor în Spania: Don Juan, Don Quijote. invariabil don
Pedro (Don) m. fiul lui Ioan VI, rege aL Portugaliei; împărat al Braziliei (1822), abdică în 1831 în favoarea fiului său, mort în 1834. ║ PEDRO II, fiul și succesorul celui precedent, născut în 1825, desființă sclavia (1850); detronat în 1889, mort la Paris în 1891. invariabil pedro
Don Juán (personaj) (Ju-an) s. propriu m. invariabil donjuan
* don Juan m. (d. Don Juan, un tip dintr’o comedie a luĭ Molière). Seducător nelegĭuit. invariabil donjuan
*Don Quijóte (personaj) [Quijo pron. chiho] (Qui-) s. propriu m. invariabil donquijote
Don n. 1. fluviu în Rusia, vechiul Tanais, se varsă în Marea de Azov: 2100 km.; 2. teritoriul Cazacilor dela Don, provincie rusească cu 1.500.000 loc. temporar don
Don Juan m. 1. numele unui personaj principal într’o comedie de Molière; 2. fig. tipul desfrânatului, al seducătorului nelegiuit. temporar donjuan
Don Quijote m. 1. cavalerul tristei figuri, eroul faimosului roman satiric de Cervantes, în cari se ridiculizează cavalerismul rătăcitor; 2. fig. îndreptător de rele, apărător ridicul, vântură-lume după aventuri nebunești. temporar donquijote