Dome definitie

2) dom n., pl. urĭ și (maĭ bine) dómă f., pl. e (vgr. dôma, Cp. cu temă). Cupolă (ca a sf. Petru din Roma, a Panteonuluĭ saŭ a Invalizilor din Paris). substantiv feminindom

dom n. 1. clădire boltită în formă de emisferă, d´asupra unor monumente; 2. (și domă) catedrală: noaptea ’n doma ’ntristată prin lumini ’ngălbenite EM. (= fr. dôme). substantiv feminindom

DOM, domuri, s. n. 1. Catedrală impunătoare, biserică principală în unele orașe italiene, germane etc.; p. ext. clădire monumentală; p. restr. acoperiș care îmbracă la exterior o cupolă a unei clădiri monumentale. 2. Recipient de oțel montat la partea superioară a cazanelor orizontale de aburi. 3. Structură geologică în formă de boltă largă, circulară sau eliptică. [Var.: (înv., 1) dómă s. f.] – Din fr. dôme. Cf. it. d u o m o, germ. Dom. substantiv feminindom

DOM, domuri, s. n. 1. Clădire monumentală, catedrală impunătoare; (prin restricție) cupolă care se înalță deasupra unei clădiri monumentale. Domul Invalizilor. Domul din Colonia. ▭ La dreapta... Piatra Craiului, cu aspectul ei de dom gotic. CAMIL PETRESCU, U. N. 200. Palate, temple, domuri sfidătoare, Din brațul nopții prind a se desface. NECULUȚĂ, Ț. D. 17. Fantastic pare-a crește bătrînul alb și blînd; În aer își ridică a far­mecelor vargă Și o suflare rece prin dom atunci aleargă. EMINESCU, O. I 94. 2. Structură geologică în formă de boltă circulară sau aproape eliptică. 3. (Tehn.) Recipient montat la partea superioară a corpului unei căldări de abur orizontale. – Variantă: dómă, dome (MACEDONSKI, O. II 155, EMINESCU, O. I 50), s. f. substantiv feminindom

DÓMĂ s. f. v. dom. substantiv feminindomă

DÓMĂ s. f. v. dom. substantiv feminindomă