DEDÁL s.n. (Rar) Labirint. ♦ (Fig.) Încurcătură, învălmășeală. [Pl. -luri, -le. / < fr. dédale, it. dedalo, cf. Dedal – arhitect grec, presupus constructor al labirintului]. substantiv neutrudedal
DEDÁL s. n. 1. labirint. 2. (fig.) încurcătură, învălmășeală. (< fr. dédale) substantiv neutrudedal
*dedál n., pl. e și urĭ și (maĭ bine) dédal n., pl. e (d. Dáedalus, arhitectu care a construit labirintu din Creta). Labirint, loc unde te rătăceștĭ. Fig. Lucru obscur și încurcat: dedalu legilor. substantiv neutrudedal
dedal n. labirint. [V. Dedal]. substantiv neutrudedal
DEDÁL, dedaluri, s. n. Labirint. ♦ Fig. Încurcătură, învălmășeală. – Din fr. dédale. substantiv neutrudedal
DEDÁL, dedaluri, s. n. (Rar) Labirint. ♦ Fig. Încurcătură, învălmășeală. Nu este lucru ușor de a grupa... rămășițele [arheologice]... În acest dedal, noi avem însă cîteva puncte luminoase. ODOBESCU, S. II 247. substantiv neutrudedal
Dedal = Daedalus. temporardedal
dedál (labirint) (livr.) s. n., pl. dedáluri temporardedal
*Dedál (personaj) s. propriu m. temporardedal
Dedal m. Mit. arhitect grec care construi labirintul din Creta și din care putu să scape numai cu ajutorul unor aripi ce-și fabricase. temporardedal
| Dedal | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | dedal | dedalul |
| plural | dedaluri | dedalele | |
| genitiv-dativ | singular | dedal | dedalului |
| plural | dedaluri | dedalurilor | |