DEBREȚÍN s.m. Un fel de cârnat preparat din carne în intestine subțiri de porc, care se consumă prăjit sau fript la grătar. [Cf. germ. Debreziner < Debrețin – oraș în Ungaria]. substantiv masculindebrețin
debrețín (debrețíni), s. m. – Cîrnat asemănător cu un crenvurșt. Mag. Debreczen, nume al unui oraș din Ungaria. substantiv masculindebrețin
DEBREȚÍN s. m. cârnat preparat din carne de vacă și porc, în intestine subțiri, care se consumă prăjit sau fript la grătar. (< germ. Debreziner) substantiv masculindebrețin
debrețin, debrețini s. m. penis. substantiv masculindebrețin
debrețín (cârnat) (de-bre-) s. m., pl. debrețíni substantiv masculindebrețin
*Debrețín/(magh.) Débrecen [c pron. ț] (nume de loc) (De-bre-) s. propriu n. substantiv masculindebrețin
DEBREȚÍN, debrețini, s. m. Cârnat preparat dintr-un amestec de carne tocată de vită și de porc, introdus în intestine subțiri de porc și segmentat prin răsucirea unor bucăți de câte circa 10 cm. – Din germ. Debreziner. substantiv masculindebrețin
Debrețin (Debrecsen) n. oraș în Ungaria, face mare comerț cu vite: 100.000 locuitori. temporardebrețin
Debrețin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | debrețin | debreținul |
plural | debrețini | debreținii | |
genitiv-dativ | singular | debrețin | debreținului |
plural | debrețini | debreținilor |