Dârvari definitie
- Vezi aici mai multe rime Dârvari
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu Dâ
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu Dâr
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu ri
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu ari
dîrvár m. (bg. dŭrvar, d. dŭrvo, lemn. V. dîrvală). Pe la 1800. Tăĭetor de copacĭ în pădure (de obiceĭ, Țigan). Cal dîrvar (Cihac), cal de dus greutățĭ la stînă (cal de dîrvală). substantiv masculindîrvar
dârvár (rar) s. m., pl. dârvári substantiv masculindârvar
dârvar(i) m. pl. od. țigani scutelnici cari aduceau stăpânului lor un număr de care de lemne: scutelnici, pescari, văcari, vânători și dârvari FIL. [Slav. DRŬVARĬ, lemnar]. V. dreavă. substantiv masculindârvar
DÎRVÁR, dîrvari, s. m. (Învechit) Slujitor care aducea lemne din pădure la curțile boierești și avea grijă de încălzitul camerelor. Cele patruzeci de lude: scutelnici, pescari, văcari, vînători și dîrvari, i-am împrăștiat în tot județul. FILIMON, C. 45. substantiv masculindîrvar
dîrvărésc v. tr. (d. dîrvar). Munt. Rar. Dervelesc, ștrăpățuĭesc. – Mold. -ălesc ? temporardîrvăresc