Dârstele definitie

píŭă f., pl. pive (lat. *pilla, din pilula, dim. d. pila, piŭă, din [*pinsla, d. pínsere, a pisa], de unde s´a făcut piă [Cant.] și pio [Biblia 1688], apoĭ piŭă [după ziŭă, steaŭă]. În forma rară pivă și´n pl. pive, v s´a desvoltat [!] ca și´n mădúvă, din *mădúŭă. Forma pmt. *pilă [ca oală] se vede´n împilez. V. pisez). Vas gros de lemn orĭ de metal în care se pisează cu pisălogu (V. piuliță, havan, găvan, mojar). Mortier, săcăluș, tun scurt și gros (Vechĭ). Mașină de bătut (de îndesat) postav grosolan (numită și dîrstă și ștează). Fabrică de asemenea postav. Gaură făcută într´un butuc orĭ într´o peatră [!] ca să înțepeneștĭ în ĭa [!] o cruice ș. a. A te pune piŭă, a te ghemui așa în cît [!] altu să poată pune picĭoru pe tine ca să sară dincolo. A te pune piŭă p. cineva, a te expune să suferĭ în locu luĭ. A bate apa´n piŭă, a munci fără folos. – În Ml. pl. și piĭ (rev. I. Crg. 7, 264), la Hațeg și pie (Gr. S. 1937, 144 și 177). substantiv femininpiŭă

dîrstă (dấrste), s. f. – Piuă de bătut. – Var. drîstă. Mr. drișteală, megl. drușteală. Bg. drăsta (Skok 67, cf. Conev 82; Candrea), din sl. tresti „a amesteca, a agita” (după Tiktin, din sl. drati „a sfîșia”); cf. bg. drăstĕlo, de unde mr., megl., ngr. δριστέλλα, alb. dërstiljë. După Meyer 65, de la un lat. *tersile, de la tergere, ipoteză improbabilă. – Der. dîrstar, s. m. (piuar); dîrștină, s. f. (cămașă de penitență), cuvînt înv. (sec. XVII), cu suf. esl. -ščina, cf. goștină (‹ sl. gore – ščina), boștină, ploștină, etc. substantiv feminindîrstă

dấrstă (pop.) s. f., g.-d. art. dấrstei; pl. dấrste substantiv feminindârstă

dârstă f. Tr. piuă. [Bulg. DRĂȘTĂ]. substantiv feminindârstă

dî́rstă f., pl. e (bg. drŭsta și drŭstelo [de unde și alb. dărstilĭa, și tră-], d. vsl. drati, ca și rom. dîră. Bern 1, 256). Vest. Piŭă, ștează, moară de bătut postavu. – Și drîstă (Bc.). substantiv feminindîrstă

DẤRSTĂ, dârste, s. f. (Pop.) Piuă rudimentară acționată de o apă curgătoare, în care se bat dimia, postavul etc. cu ajutorul unor ciocane de lemn. – Cf. bg. drăstja. substantiv feminindârstă

DÎ́RSTĂ, dîrste, s. f. Piuă rudimentară fixată la o apă curgătoare, în care se bat dimia, abaua, postavul etc., cu ajutorul unor ciocane de lemn. [S-a dat] mențiune onorabilă... pentru herestrăul în miniatură... și dîrsta ce lucrau la grădină. I. IONESCU, P. 555. – Variantă: drîstă s. f. substantiv feminindîrstă

Dârstele f. pl, colonie ținând de Brașov cu stabilimente industriale. substantiv feminindârstele