cuvioșíe f. (d. cuvios). Decență. Pietate. Titlu dat călugărilor: Cuvioșia Sa părintele Dumitru (Arhimandriților Preacuvioșia sa). substantiv feminincuvioșie
cuvioșíe (-vi-o-) s. f., art. cuvioșía, g.-d. art. cuvioșíei; pl. cuvioșíi, art. cuvioșíile substantiv feminincuvioșie
cuvioșie f. 1. respect, venerațiune; 2. titlu dat ecleziasticilor și călugărilor: cuvioșia ta! substantiv feminincuvioșie
CUVIOȘÍE, cuvioșii, s. f. Bună-cuviință; omenie; cucernicie, evlavie. ♦ (Urmat de un pronume posesiv) Titlu dat călugărilor și altor slujitori ai bisericii. [Pr.: -vi-o-] – Cuvios + suf. -ie. substantiv feminincuvioșie
!Cuvioșía Sa (-vi-o-) loc. pr., g.-d. Cuvioșíei Sále; pl. Cuvioșíile Lor temporarcuvioșiasa
!Cuvioșía Ta (-vi-o-) loc. pr., g.-d. Cuvioșíei Tále temporarcuvioșiata
!Cuvioșía Voástră (-vi-o-) loc. pr., g.-d. Cuvioșíei Voástre temporarcuvioșiavoastră