Curiu definitie
CÚRIU s.n. Element radioactiv sintetic. [Pron. cü-riu, var. curium s.n. / < fr. curium, cf. Curie – fizician francez]. substantiv neutrucuriu
CURIU [CÜ-RIU] s. n. element radioactiv sintetic din grupa actinidelor. (< fr. curium) substantiv neutrucuriu
cúriu [riu pron. ryu] s. n., art. curiul; simb. Cm substantiv neutrucuriu
CÚRIU s. n. Element chimic radioactiv sintetic, metal de culoare argintie. [Pr.: cürĭu – Var.: cúrium s. n.] – Din fr. curium. substantiv neutrucuriu
CÚRIU s. n. Element chimic radioactiv sintetic, metal de culoare argintie. [Pr.: cürĭu – Var.: cúrium s. n.] – Din fr. curium. substantiv neutrucuriu
Curiu Dentat m. consul roman, învingătorul lui Piru și al Samniților, celebru pentru dezinteresarea lui (sec. III a. Cr.). temporarcuriudentat
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiCuriu
| Curiu | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | Curiu | — |
| plural | — | curiule | |
| genitiv-dativ | singular | — | — |
| plural | — | — | |