Curiu definitie

CÚRIU s.n. Element radioactiv sintetic. [Pron. cü-riu, var. curium s.n. / < fr. curium, cf. Curie – fizician francez]. substantiv neutrucuriu

CURIU [CÜ-RIU] s. n. element radioactiv sintetic din grupa actinidelor. (< fr. curium) substantiv neutrucuriu

cúriu [riu pron. ryu] s. n., art. curiul; simb. Cm substantiv neutrucuriu

CÚRIU s. n. Element chimic radioactiv sintetic, metal de culoare argintie. [Pr.: cürĭuVar.: cúrium s. n.] – Din fr. curium. substantiv neutrucuriu

CÚRIU s. n. Element chimic radioactiv sintetic, metal de culoare argintie. [Pr.: cürĭuVar.: cúrium s. n.] – Din fr. curium. substantiv neutrucuriu

Curiu Dentat m. consul roman, învingătorul lui Piru și al Samniților, celebru pentru dezinteresarea lui (sec. III a. Cr.). temporarcuriudentat

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiCuriu

Curiu   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular Curiu
plural curiule
genitiv-dativ singular
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z