Curcubeta definitie

CURCUBÉTĂ, curcubete, s. f. (Reg.) 1. Dovleac (Cucurbita pepo maxima). 2. Tigvă. [Var.: curcubắtă s. f.] – Lat. cucurbita. substantiv feminincurcubetă

curcubétă (curcubéte), s. f. – 1. Dovleac (Cucurbita pepo). – 2. Plantă (Aristolochia clematitis). – 3. Dovleac uscat. – 4. Cap, dovleac, țeastă. 5. Varietate de pere. – Var. cucurbe(a)tă, curcube(a)tă. Mr. curcubetă. Lat. cucurbĭta (Pușcariu 426; Candrea-Dens., 420; REW 2367; DAR); cf. it. corbezza (‹ *cucurbitea). – Der. cucurbețică (var. cucurbețea), s. f. (nume dat mai multor plante, Bryonia alba, Bryonia dioica, Coccinia indica, Aristolochia clematitis). substantiv feminincurcubetă

curcúbătă (Ban.), f., pl. ete (lat. cucúrbita, id.; fr. courge, pv. cogorde; it. corbezza [lat. cucurbĭtea]. Cp. cu curcubeŭ). Dovleac. – În Maram. cucúrbătă (?), în bibl. Petersbg. Ion, 4, 7, -étă, ca și´n Trans. și mrom. substantiv feminincurcubătă

curcubétă (reg.) s. f., g.-d. art. curcubétei; pl. curcubéte substantiv feminincurcubetă

cucurbetă (curcubetă) f. Tr. 1. bostan (Cucurbita pepo); 2. tidvă (Cucarbita lagenaria). [Lat. CUCURBITA]. substantiv feminincucurbetă

curcubetă f. V. cucurbetă. substantiv feminincurcubetă

CURCUBÉTĂ, curcubete, s. f. (Reg.) 1. Dovleac (Cucurbita pepo maxima). 2. Tigvă. [Var.: curcubắtă s. f.] – Lat. cucurbita. substantiv feminincurcubetă