Cuba f. insulă în America, cea mai mare dintre Antile, Colonie spaniolă cu 2.900.000 loc., cap. Havana. Tutun, zahăr. temporarcuba
CUBÁ vb. I. tr. A determina volumul unui corp. [< fr. cuber]. verb tranzitivcuba
cubá (a ~) vb., ind. prez. 3 cubeáză verb tranzitivcuba
*cubéz v. tr. (fr. cuber). Înmulțesc un număr de doŭă orĭ cu el. Evaluez în unitățĭ cubice un volum: acest butoĭ cubează 300 de litri. verb tranzitivcubez
Cuba | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)cuba | cubare | cubat | cubând | singular | plural | ||
cubând | cubați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | cubez | (să)cubez | cubam | cubai | cubasem | |
a II-a (tu) | cubezi | (să)cubezi | cubai | cubași | cubaseși | ||
a III-a (el, ea) | cubează | (să)cubai | cuba | cubă | cubase | ||
plural | I (noi) | cubăm | (să)cubăm | cubam | cubarăm | cubaserăm | |
a II-a (voi) | cubați | (să)cubați | cubați | cubarăți | cubaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | cubează | (să)cubeze | cubau | cubară | cubaseră |