CRĂIÉSC, -IÁSCĂ, crăiești, adj. (Poetic sau în basme) Care ține de crai (1), privitor la crai; regesc, împărătesc. – Crai + suf. -esc. adjectivcrăiesc
crăiésc adj. m., f. crăiáscă; pl. m. și f. crăiéști adjectivcrăiesc
crăiesc a. regesc: frunțile crăiești EM. adjectivcrăiesc
CRĂIÉSC, -IÁSCĂ, crăiești, adj. (În basme) Care ține de crai (1), privitor la crai; regesc, împărătesc. – Crai + suf. -esc. adjectivcrăiesc
CRĂIÉSC, -IÁSCĂ, crăiești, adj. (Astăzi numai poetic sau în basme) Care se raportă la crai, de crai; regesc, împărătesc. Ard flăcări ochii ei crăiești. COȘBUC, P. I 67. Decît la curtea crăiască, Mai bine-n lunca hoțească Ungă-o inimă frățească ÁLECSANDRI, P. II 52. Se făcu înmormîntarea lui Andrei cu o pompă de tot crăiască. BĂLCESCU, O. II 260. adjectivcrăiesc
CEZARO-CRĂIESC, -IÁSCĂ, cezaro-crăiești, adj. (Înv.) Al Imperiului Austro-Ungar, privitor la acesta. [Var.: chezaro-crăiesc, -iáscă adj.] – După germ. kaiserlich-königlich. adjectivcezarocrăiesc
CHEZARO-CRĂIÉSC adj. v. cezaro-crăiesc. adjectivchezarocrăiesc
Crăiești | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | Crăiești | Crăieștiul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | Crăiești | Crăieștiului |
plural | — | — |