COULÓMB, coulombi, s. m. Unitate de măsură pentru sarcina electrică, egală cu cantitatea de electricitate care traversează într-o secundă secțiunea unui conductor străbătut de un curent electric constant de 1 amper. [Pr.: culómb] – Din fr. coulomb. substantiv masculincoulomb
COULÓMB s.m. Unitate practică cu care se măsoară sarcina electrică, egală cu cantitatea de electricitate transportată de un curent constant de un amper într-o secundă. [Pron. cu-. / < fr. coulomb, cf. Coulomb – fizician francez]. substantiv masculincoulomb
COULÓMB [CU-] s. m. unitate de măsură a sarcinii electrice, sarcina transportată de un curent continuu și constant de un amper pe secundă. (< fr. coulomb) substantiv masculincoulomb
coulómb [ou pron. u] s. m., pl. coulómbi; simb. C substantiv masculincoulomb
COULÓMB, coulombi, s. m. Unitate de măsură pentru sarcina electrică, egală cu cantitatea de electricitate care traversează într-o secundă secțiunea unui conductor străbătut de curent electric constant de 1 amper. [Pr.: culómb] – Din fr. coulomb. substantiv masculincoulomb
COULÓMB, coulombi, s. m. Unitate practică de sarcină electrică, egală cu cantitatea de electricitate transportată de un curent constant de un amper într-o secundă. – Pronunțat: cu-. substantiv masculincoulomb
Coulomb m. fizician francez, inventatorul balanței de torsiune spre a măsura cele mai mici forțe de magnetism și de electricitate (1736-1806). temporarcoulomb
Coulomb | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | Coulomb | — |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural | — | — |