Cornet definitie

*3) cornét n., pl. e (fr. cornet, dim. d. vfr. corn, corn). Un fel de corn, trompetă: cornet cu pistoane (fligorn). Instrument de auzit în formă de corn: cornet acustic. Toc, hîrtie răsucită de pus ceva în ĭa [!]: un cornet de bomboane. Pl. Anat. Cornete nazale, cele doŭă conducte osoase din nărĭ. substantiv neutrucornet

CORNÉT³, corneturi, s. n. Loc unde cresc corni². – Corn² + suf. -et. substantiv neutrucornet

1) cornét n., pl. urĭ (lat. cornetum). Pădure de cornĭ. Olt. Ban. Deal petros [!] acoperit de mărăcinĭ. V. smidă 2. substantiv neutrucornet

CORNÉT³, corneturi, s. n. Loc unde cresc corni². – Corn² + suf.-et. substantiv neutrucornet

CORNÉT s.n. 1. Bucată de hârtie răsucită în formă de pâlnie, în care se împachetează bomboane, semințe etc.; conținutul unui astfel de pachet. 2. Cornet acustic = dispozitiv în formă de pâlnie, care amplifică vibrațiile sonore, folosit de persoanele cu auzul slab; cornet cu pistoane = instrument muzical de suflat din alamă, asemănător cu trompeta, dar prevăzut cu pistoane în loc de ventile; trompetă de dimensiuni reduse și mai sensibilă folosită în jazul modern. 3. (Anat.) Cornet nazal = fiecare dintre cele șase lame osoase de forma unui cornet (1), situate câte trei în fiecare nară. 4. (Geol.) Martor de eroziune aproape conic, care se ridică deasupra unei suprafețe de eroziune netede sau puțin ondulate. [Pl. -te, -turi. / < fr. cornet, cf. it. cornetto]. substantiv neutrucornet

cornet n. 1. corn mic; cornet acustic, instrument de care se servă surzii spre a auzi mai lesne; cornet cu piston, instrument de muzică de metal, la care notele se execută cu ajutorul pistoanelor; 2. bucată de hârtie adusă în formă de pâlnie: cornet de bomboane. substantiv neutrucornet

CORNÉT s. n. 1. bucată de hârtie răsucită în formă de pâlnie, în care se împachetează bomboane, semințe etc. 2. ~ acustic = dispozitiv în formă de pâlnie care amplifică vibrațiile sonore, folosit de persoane ce au auzul slab; ~ cu piston = instrument de suflat din alamă, asemănător trompetei, dar cu diapazon mai acut, cu pistoane în loc de ventile, folosit în orchestre de muzică ușoară și de jaz. 3. ~ nazal = fiecare dintre cele șase lame osoase de forma unui cornet (1), situate câte trei în fiecare nară. 4. (geol.) martor de eroziune aproape conic, deasupra unei suprafețe de eroziune netede sau puțin ondulate. (< fr. cornet) substantiv neutrucornet

2) cornét n., pl. urĭ (pol. kornet, rus. kornét, d. fr. cornette, steag de cavalerie). Vechĭ. Steag de cavalerie: se duceaŭ Moscaliĭ gloate cu corneturĭ (N. Cost. 2, 103). S. m. Stegar de cavalerie (Al.). substantiv neutrucornet

CORNÉT¹, cornete, s. n. 1. Hârtie răsucită în formă de con, în care se împachetează diferite lucruri. ♦ Conținutul unui astfel de ambalaj. 2. (În sintagma) Cornet acustic = instrument acustic în formă de pâlnie, care intensifică vibrațiile sonore, folosit de persoanele cu auzul slab; pavilion (4). 3. Instrument muzical de suflat, din alamă, asemănător cu trompeta, dar de dimensiuni mai mici decât aceasta și cu un registru mai înalt. 4. (În sintagma) Cornet nazal = fiecare dintre cele șase lame osoase în formă de cornet¹ (1), situate pe pereții laterali ai celor două nări. 5. Produs de patiserie asemănător cu vafela de napolitană sau de tort, în formă de con (retezat), în care se pune înghețată, frișcă, cremă etc. – Din fr. cornet. substantiv neutrucornet

CORNÉT², cornete, s. n. 1. Bucată de hîrtie răsucită în formă de pîlnie, încare se împachetează articole mărunte de băcănie, de cofetărie etc. Băiatul lui Rișcă i-a adus mamei un cornet cu stafide. STANCU, D. 267. [Bunica] scotea ferme­catele daruri dintr-un buzunar pe care-l bănuiați fără fund, căci băga mîna pînă la cot în el și scotea cornete și covrigi. PAS, Z. I 29. Alți trecători... porneau, ținînd cornetul între degete. C. PETRESCU, C. V. 118. ◊ Conținutul unui astfel de pachet. Un cornet de alune. 2. (De obicei determinat prin « acustic ») Instrument în formă de pîlnie, care intensifică vibrațiile sonore și de care se servesc persoanele cu auzul slab. 3.(Determinat prin «nazal ») Fiecare dintre cele șase lame osoase în formă de cornet (1), situate cîte trei într-o nară. substantiv neutrucornet