reduceri si promotii 2018
Definitie Cornet - ce inseamna Cornet - Dex Online

Cornet definitie

2) cornét n., pl. urĭ (pol. kornet, rus. kornét, d. fr. cornette, steag de cavalerie). Vechĭ. Steag de cavalerie: se duceaŭ Moscaliĭ gloate cu corneturĭ (N. Cost. 2, 103). S. m. Stegar de cavalerie (Al.). substantiv masculin cornet

cornet m. od. ofițer de cavalerie: nu-i de geaba, cornet la cavalerie AL. [Rus. KORNETŬ (din fr. cornet)]. substantiv masculin cornet

CORNÉT2, corneți, s. m. (Înv.) Ofițer inferior de cavalerie; stegar de cavalerie; portdrapel. – Din rus. kornet. substantiv masculin cornet

CORNÉT, corneți, s. m. (Învechit) Ofițer inferior de cavalerie; stegar de cavalerie; portdrapel. Ce de treabă tînăr... Nu-i degeaba cornet la cavalerie. ALECSANDRI, T. I 67. substantiv masculin cornet

*3) cornét n., pl. e (fr. cornet, dim. d. vfr. corn, corn). Un fel de corn, trompetă: cornet cu pistoane (fligorn). Instrument de auzit în formă de corn: cornet acustic. Toc, hîrtie răsucită de pus ceva în ĭa [!]: un cornet de bomboane. Pl. Anat. Cornete nazale, cele doŭă conducte osoase din nărĭ. substantiv neutru cornet

CORNÉT3, corneturi, s. n. Loc unde cresc corni2. – Corn2 + suf. -et. substantiv neutru cornet

1) cornét n., pl. urĭ (lat. cornetum). Pădure de cornĭ. Olt. Ban. Deal petros [!] acoperit de mărăcinĭ. V. smidă 2. substantiv neutru cornet

CORNÉT3, corneturi, s. n. Loc unde cresc corni2. – Corn2 + suf.-et. substantiv neutru cornet

CORNÉT s.n. 1. Bucată de hârtie răsucită în formă de pâlnie, în care se împachetează bomboane, semințe etc.; conținutul unui astfel de pachet. 2. Cornet acustic = dispozitiv în formă de pâlnie, care amplifică vibrațiile sonore, folosit de persoanele cu auzul slab; cornet cu pistoane = instrument muzical de suflat din alamă, asemănător cu trompeta, dar prevăzut cu pistoane în loc de ventile; trompetă de dimensiuni reduse și mai sensibilă folosită în jazul modern. 3. (Anat.) Cornet nazal = fiecare dintre cele șase lame osoase de forma unui cornet (1), situate câte trei în fiecare nară. 4. (Geol.) Martor de eroziune aproape conic, care se ridică deasupra unei suprafețe de eroziune netede sau puțin ondulate. [Pl. -te, -turi. / < fr. cornet, cf. it. cornetto]. substantiv neutru cornet

cornet n. 1. corn mic; cornet acustic, instrument de care se servă surzii spre a auzi mai lesne; cornet cu piston, instrument de muzică de metal, la care notele se execută cu ajutorul pistoanelor; 2. bucată de hârtie adusă în formă de pâlnie: cornet de bomboane. substantiv neutru cornet

CORNÉT s. n. 1. bucată de hârtie răsucită în formă de pâlnie, în care se împachetează bomboane, semințe etc. 2. ~ acustic = dispozitiv în formă de pâlnie care amplifică vibrațiile sonore, folosit de persoane ce au auzul slab; ~ cu piston = instrument de suflat din alamă, asemănător trompetei, dar cu diapazon mai acut, cu pistoane în loc de ventile, folosit în orchestre de muzică ușoară și de jaz. 3. ~ nazal = fiecare dintre cele șase lame osoase de forma unui cornet (1), situate câte trei în fiecare nară. 4. (geol.) martor de eroziune aproape conic, deasupra unei suprafețe de eroziune netede sau puțin ondulate. (< fr. cornet) substantiv neutru cornet

2) cornét n., pl. urĭ (pol. kornet, rus. kornét, d. fr. cornette, steag de cavalerie). Vechĭ. Steag de cavalerie: se duceaŭ Moscaliĭ gloate cu corneturĭ (N. Cost. 2, 103). S. m. Stegar de cavalerie (Al.). substantiv neutru cornet

CORNÉT1, cornete, s. n. 1. Hârtie răsucită în formă de con, în care se împachetează diferite lucruri. ♦ Conținutul unui astfel de ambalaj. 2. (În sintagma) Cornet acustic = instrument acustic în formă de pâlnie, care intensifică vibrațiile sonore, folosit de persoanele cu auzul slab; pavilion (4). 3. Instrument muzical de suflat, din alamă, asemănător cu trompeta, dar de dimensiuni mai mici decât aceasta și cu un registru mai înalt. 4. (În sintagma) Cornet nazal = fiecare dintre cele șase lame osoase în formă de cornet1 (1), situate pe pereții laterali ai celor două nări. 5. Produs de patiserie asemănător cu vafela de napolitană sau de tort, în formă de con (retezat), în care se pune înghețată, frișcă, cremă etc. – Din fr. cornet. substantiv neutru cornet

CORNÉT2, cornete, s. n. 1. Bucată de hîrtie răsucită în formă de pîlnie, încare se împachetează articole mărunte de băcănie, de cofetărie etc. Băiatul lui Rișcă i-a adus mamei un cornet cu stafide. STANCU, D. 267. [Bunica] scotea ferme­catele daruri dintr-un buzunar pe care-l bănuiați fără fund, căci băga mîna pînă la cot în el și scotea cornete și covrigi. PAS, Z. I 29. Alți trecători... porneau, ținînd cornetul între degete. C. PETRESCU, C. V. 118. ◊ Conținutul unui astfel de pachet. Un cornet de alune. 2. (De obicei determinat prin « acustic ») Instrument în formă de pîlnie, care intensifică vibrațiile sonore și de care se servesc persoanele cu auzul slab. 3.(Determinat prin «nazal ») Fiecare dintre cele șase lame osoase în formă de cornet (1), situate cîte trei într-o nară. substantiv neutru cornet

cornét1 (plantă, persoană) s. m., pl. cornéți temporar cornet

cornét2 (instrument, recipient) s. n., pl. cornéte temporar cornet

cornét3 (deal, pădure, steag de cavalerie) s. n., pl. cornéturi temporar cornet

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului Cornet

Cornet   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cornet cornetul
plural corneturi cornetele
genitiv-dativ singular cornet cornetului
plural corneturi corneturilor
Cornet   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cornet cornetul
plural corneturi cornetele
genitiv-dativ singular cornet cornetului
plural corneturi corneturilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z