Cordun definitie

credit rapid online ifn

CORDÚN s.n. v. cordon. substantiv neutrucordun

cordún n., pl. urĭ și e (rus. rut. kordón, pop. -ún, pol. kordon, d. fr. cordon. V. cordon). Cordon, șir de posturĭ militare (ca la hotare). Gherită soldățească. Numele popular al Bucovineĭ (despărțită de Moldova pintr´un [!] cordon de la 1775 pînă la 1918). – Și cordună, pl. e, cordon militar (Munt. vest). – La Beld. (2286, 2770 și 3107) Cordon, Bucovina. substantiv neutrucordun

credit rapid online ifn

CORDÚN s. n. v. cordon. substantiv neutrucordun

Cordun n. nume dat de Moldovenii Bucovinei cedată Austriei în 1775. [Lit. cordon sau graniță]. temporarcordun

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiCordun

Cordun   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular Cordun
plural
genitiv-dativ singular
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z