reduceri si promotii 2018
Definitie Corabia - ce inseamna Corabia - Dex Online

Corabia definitie

corăbiá (corăbiéle), s. f. – Prăjină, fursec. Tc. korabiie (Șeineanu, II, 145), probabil în legătură cu cuvîntul următor, cf. sp. barquillo. Din tc. provin și ngr. ϰουραμπιές, bg. korabija. substantiv feminin corăbia

corăbiá (înv.) (-bia) s. f., pl. corăbiéle (-bie-), art. corăbiélele substantiv feminin corăbia

corabie f. bastiment de mare; fam. i s’au înnecat corăbiile, e rău dispus. [Slav. KORABLĬ]. substantiv feminin corabie

corabíe (-íi), s. f.1. Navă, vas. – 2. (Arg.) Pantof, încălțăminte. – Mr. cărave, megl. curabie. Sl. korablῑ (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 303; Cihac, II, 73; Meyer 177; Conev 820, din gr. ϰαράβι (cf. carabă). Aparține aceleiași familii a lat. carabus, de unde sp. carabela (› rom. caravelă, s. f., prin intermediul fr. caravelle); cf. bg., sb. korab, sb., cr., slov. korablja, rus. korablĭ, alb. karáf, mag. kereb.Der. corăbier, s. m. (navigator, marinar); corăbierie, s. f. (navigare); corăbia (var. corăbieri), vb. (a naviga), cuvinte puțin folosite; corăbiască (var. corăbierească), s. f. (dans tipic). substantiv feminin corabie

corábie f. (vsl. korabĭ și korablĭ, bg. sîrb. korab, rus. koráblĭ, d. vgr. korábion, dim. d. kárabos, crab și [pin [!] aluz. la găoace] corabie; mlat. kárabus, un fel de luntre; ngr. korávi; it. caravella, fr. caravelle, sp. carabela, pg. caravela. V. crab). Vas de navigat, navă, bastiment (cu pînze). Trist par´că ți s´ar fi înecat corăbiile, foarte trist. Corabie cu abur, V. vapor și probelă. – Și curabie (Cod. Vor.). substantiv feminin corabie

!corábie (-bi-e) s. f., art. corábia (-bi-a), g.-d. art. corábiei; pl. corắbii, art. corắbiile (-bi-i-) substantiv feminin corabie

CORÁBIE, corăbii, s. f. Navă cu pânze, folosită (în trecut) pentru transport și pentru acțiuni militare. ◊ Expr. (Ir.) A i se îneca (cuiva) corăbiile = a fi trist, supărat, fără chef. – Din sl. korablĭ. substantiv feminin corabie

CORÁBIE, corăbii, s. f. Vas mare cu pînze, folosit în trecut pentru transportul pe apă al călătorilor și măr­furilor. Cu pînzele-atîrnate în liniște de vînt, Corabia străbate Departe de pămînt. EMINESCU, O. IV 397. Cum să-ți încredințeze corabie cînd barcă N-ai cîrmuit vrodată... NEGRUZZI, S. II 192. Canaturile ce intră în oraș sînt pline de corăbii, care au într-însele mărfuri. GOLESCU, Î. 108. ◊ F i g. Corăbiile cerului... nu întîrzie multă vreme, și deodată întreaga lor flotă, măreață și amenințătoare, întunecă orizontul. BOGZA, C. O. 57. ◊ E x p r. (Ironic) (Parcă) ți (sau i etc.) s-au înecat corăbiile, se zice despre un om trist, supărat, fără chef. – Pronunțat: -bi-e. substantiv feminin corabie

CORĂBIÉLE s. f. pl. (Rar) Corăbioare (2). – Din tc. kurābiye, bg. korabija (apropiat prin etimol. pop. de corabie). substantiv feminin corăbiele

CORĂBIÉLE2 s. f. pl. (Rar) Corăbioare2. Crezi poate că soția me face bibiluri și corăbiele? ALECSANDRI, T. 1223. – Pronunțat: -bie-. substantiv feminin corăbiele

a i se îneca corăbiile expr. a fi trist / indispus; a avea un necaz mare. substantiv feminin aiseînecacorăbiile

corabĭá f., pl. ĭele (turc. kurabiĭe, korabiĭe, gurabiĭe, gülabiĭe; alb. gurabi, bg. korabiĭa, sîrb. gurabiĭa). Munt. Mold. Un fel de prăjitură făcută din făină, zahăr și unt și care se oferă tăĭată în romburĭ, ca baclavaŭa. – Și corobĭa. temporar corabĭa

Corabia f. orășel în jud. Romanați: 9500 loc. Port pe Dunăre înființat în 1862. Important centru pentru comerțul cerealelor. temporar corabia

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului Corabia

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z