Constanța definitie

top banci online cont euro

CONSTÁNT, -Ă adj. Neschimbat; invariabil; statornic. [Cf. fr. constant, lat. constans]. adjectivconstant

CONSTÁNT, -Ă I. adj. care rămâne neschimbat; invariabil. ♦ capital ~ = parte a capitalului investită în mijloacele de producție, care nu-și schimbă mărimea valorii în procesul de producție. II. s. f. 1. (mat.) mărime având o valoare invariabilă. 2. (fiz.) mărime care caracterizează un fenomen, material, aparat etc. 3. element al limbajului formal reprezentând un nume socotit fix pentru același denotat. (< fr. constant, lat. constans) adjectivconstant

top banci online cont euro

constánt adj. m., pl. constánți; f. constántă, pl. constánte adjectivconstant

constant a. 1. statornic, stăruitor: amic constant; 2. fig. care nu se schimbă: în lumea asta nimic nu-i constant. adjectivconstant

CONSTÁNT, -Ă, constanți, -te, adj., s. f. 1. Adj. Care rămâne neschimbat; invariabil, statornic. ◊ Capital constant = parte a capitalului investită în mijloacele de producție care nu-și schimbă mărimea valorii în procesul de producție. 2. S. f. (Mat.) Mărime a cărei valoare rămâne neschimbată. 3. S. f. Mărime care caracterizează un fenomen, un aparat, o substanță etc. – Din fr. constant, lat. constans, -ntis. adjectivconstant

*constánt, -ă adj. (lat. cónstans, -ántis, d. con-, împreună, și stare, a sta. V. staŭ, consist). Statornic, stabil, invariabil: caracter constant, fericire constantă. adjectivconstant

CONSTÁNT, -Ă, constanți, -te, adj., s. f. 1. Adj. Care rămâne neschimbat; invariabil, statornic. ◊ Capital constant = parte a capitalului investită în mijloacele de producție care nu-și schimbă mărimea valorii în procesul de producție. 2. S. f. (Mat.) Mărime a cărei valoare rămâne neschimbată. 3. S. f. Mărime care caracterizează un fenomen, un aparat, o substanță etc. – Din fr. constant, lat. constans, -ntis. adjectivconstant

CONSTÁNT, -Ă, constanți, -te, adj. (În opoziție cu variabil) Care rămîne neschimbat; neschimbător, invariabil, statornic. Devotament constant. ◊ (Ec. pol.) Capital constant v. capital. (Geogr.) Vînturi con­stante = vînturi care suflă în aceeași direcție în tot cursul anului. adjectivconstant

CONSTÁNTĂ s.f. 1. (Mat.) Mărime cu valoare invariabilă, neschimbată. 2. (Fiz.) Mărime care caracterizează un fenomen, un material, un aparat etc. 3. Element al limbajului formalizat, reprezentând un nume socotit fix pentru același denotat. [< fr. constante]. adjectivconstantă

constántă s. f., g.-d. art. constántei; pl. constánte adjectivconstantă

CONSTÁNTĂ, constante, s. f. (Mat.) Mărime a cărei valoare rămîne neschimbată. adjectivconstantă

CONSTÁNȚĂ s.f. Însușirea de a fi constant; statornicie; perseverență. [Cf. fr. constance, lat. constantia]. substantiv femininconstanță

CONSTÁNȚĂ s. f. însușirea de a fi constant; perseverență. (< fr. constance, lat. constantia) substantiv femininconstanță

*constánță f., pl. e (lat. constantia. V. in-, re- și sub-stanță). Statornicie, stabilitate în opiniunĭ. substantiv femininconstanță

constánță s. f., g.-d. art. constánței substantiv femininconstanță

constanță f. tărie sufletească, stăruință, statornicie. substantiv femininconstanță

CONSTÁNȚĂ s. f. Statornicie, perseverență. substantiv femininconstanță

CONSTÁNȚĂ s. f. Însușirea de a fi constant; statornicie; perseverență. – Din fr. constance, lat. constantia. substantiv femininconstanță

Constanța f. oraș în Germania, în marele ducat de Baden; pe lacul cu acelaș nume: 32.000 loc. Aci se făcu conciliul care condamnă pe Huss și puse capăt marei schisme occidentale (1414). temporarconstanța

Constanța (Chiustenge) f. 1. județ în Dobrogea, așezat între Dunărea și Marea Neagră: 217.000 loc.; măreț pod peste Dunăre, dela Cernavoda, în lungime de 870 m. (distrus în cursul răsboiului mondial); 2. cap. jud. cu acelaș nume, situată pe ' un promontoriu ieșit mult în mare; 27.000 loc. Primul port de mare. Anticul Tomi, unde a fost exilat poetul roman Ovidiu, a căruia statuă împodobește orașul. Distrus de Bulgari în sec. VII și rezidit de Germani în epoca cruciatelor, orașul căzu apoi sub stăpânirea Turcilor. temporarconstanța

Constanța (Lacul de) f. numit de Germani Bodensee, lac străbătut de Rin, lung de 65 km., între Elveția, Germania și Austria. temporarconstanța

CONSTÁNTĂ, constante, s. f. (Mat.) Mărime a cărei valoare rămîne neschimbată. temporarconstantă

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiConstanța

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z