reduceri si promotii 2018
Definitie Constanța - ce inseamna Constanța - Dex Online

Constanța definitie

CONSTÁNT, -Ă adj. Neschimbat; invariabil; statornic. [Cf. fr. constant, lat. constans]. adjectiv constant

constánt adj. m., pl. constánți; f. constántă, pl. constánte adjectiv constant

constant a. 1. statornic, stăruitor: amic constant; 2. fig. care nu se schimbă: în lumea asta nimic nu-i constant. adjectiv constant

CONSTÁNT, -Ă, constanți, -te, adj., s. f. 1. Adj. Care rămâne neschimbat; invariabil, statornic. ◊ Capital constant = parte a capitalului investită în mijloacele de producție care nu-și schimbă mărimea valorii în procesul de producție. 2. S. f. (Mat.) Mărime a cărei valoare rămâne neschimbată. 3. S. f. Mărime care caracterizează un fenomen, un aparat, o substanță etc. – Din fr. constant, lat. constans, -ntis. adjectiv constant

CONSTÁNT, -Ă I. adj. care rămâne neschimbat; invariabil. ♦ capital ~ = parte a capitalului investită în mijloacele de producție, care nu-și schimbă mărimea valorii în procesul de producție. II. s. f. 1. (mat.) mărime având o valoare invariabilă. 2. (fiz.) mărime care caracterizează un fenomen, material, aparat etc. 3. element al limbajului formal reprezentând un nume socotit fix pentru același denotat. (< fr. constant, lat. constans) adjectiv constant

*constánt, -ă adj. (lat. cónstans, -ántis, d. con-, împreună, și stare, a sta. V. staŭ, consist). Statornic, stabil, invariabil: caracter constant, fericire constantă. adjectiv constant

CONSTÁNT, -Ă, constanți, -te, adj., s. f. 1. Adj. Care rămâne neschimbat; invariabil, statornic. ◊ Capital constant = parte a capitalului investită în mijloacele de producție care nu-și schimbă mărimea valorii în procesul de producție. 2. S. f. (Mat.) Mărime a cărei valoare rămâne neschimbată. 3. S. f. Mărime care caracterizează un fenomen, un aparat, o substanță etc. – Din fr. constant, lat. constans, -ntis. adjectiv constant

CONSTÁNT, -Ă, constanți, -te, adj. (În opoziție cu variabil) Care rămîne neschimbat; neschimbător, invariabil, statornic. Devotament constant. ◊ (Ec. pol.) Capital constant v. capital. (Geogr.) Vînturi con­stante = vînturi care suflă în aceeași direcție în tot cursul anului. adjectiv constant

CONSTÁNTĂ s.f. 1. (Mat.) Mărime cu valoare invariabilă, neschimbată. 2. (Fiz.) Mărime care caracterizează un fenomen, un material, un aparat etc. 3. Element al limbajului formalizat, reprezentând un nume socotit fix pentru același denotat. [< fr. constante]. adjectiv constantă

constántă s. f., g.-d. art. constántei; pl. constánte adjectiv constantă

CONSTÁNTĂ, constante, s. f. (Mat.) Mărime a cărei valoare rămîne neschimbată. adjectiv constantă

CONSTÁNȚĂ s.f. Însușirea de a fi constant; statornicie; perseverență. [Cf. fr. constance, lat. constantia]. substantiv feminin constanță

CONSTÁNȚĂ s. f. însușirea de a fi constant; perseverență. (< fr. constance, lat. constantia) substantiv feminin constanță

*constánță f., pl. e (lat. constantia. V. in-, re- și sub-stanță). Statornicie, stabilitate în opiniunĭ. substantiv feminin constanță

constánță s. f., g.-d. art. constánței substantiv feminin constanță

constanță f. tărie sufletească, stăruință, statornicie. substantiv feminin constanță

CONSTÁNȚĂ s. f. Statornicie, perseverență. substantiv feminin constanță

CONSTÁNȚĂ s. f. Însușirea de a fi constant; statornicie; perseverență. – Din fr. constance, lat. constantia. substantiv feminin constanță

Constanța f. oraș în Germania, în marele ducat de Baden; pe lacul cu acelaș nume: 32.000 loc. Aci se făcu conciliul care condamnă pe Huss și puse capăt marei schisme occidentale (1414). temporar constanța

Constanța (Chiustenge) f. 1. județ în Dobrogea, așezat între Dunărea și Marea Neagră: 217.000 loc.; măreț pod peste Dunăre, dela Cernavoda, în lungime de 870 m. (distrus în cursul răsboiului mondial); 2. cap. jud. cu acelaș nume, situată pe ' un promontoriu ieșit mult în mare; 27.000 loc. Primul port de mare. Anticul Tomi, unde a fost exilat poetul roman Ovidiu, a căruia statuă împodobește orașul. Distrus de Bulgari în sec. VII și rezidit de Germani în epoca cruciatelor, orașul căzu apoi sub stăpânirea Turcilor. temporar constanța

Constanța (Lacul de) f. numit de Germani Bodensee, lac străbătut de Rin, lung de 65 km., între Elveția, Germania și Austria. temporar constanța

CONSTÁNTĂ, constante, s. f. (Mat.) Mărime a cărei valoare rămîne neschimbată. temporar constantă

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului Constanța

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z