Conțești definitie
- Vezi aici mai multe rimeConțești
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuCo
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuCon
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuti
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuști
Coțești pl. 1. sat în jud. Teleorman cu ruine vechi: 3000 loc.; 2. sat în jud. Dorohoiu lângă Prut (2213 loc.), unde s’a găsit la 1812 un tezaur de obiecte antice numit de arheologi Mormântul crăiesc. substantiv neutrucoțești
*2) contést și -éz, a -á v. tr. (lat. con-testari, a lua ca martur. V. a-, de- și pro-test, testimoniŭ). Refuz a recunoaște un drept, neg existența unuĭ fapt: a contesta cuĭva un drept. V. intr. Disput, discut: contestară mult timp. verb tranzitivcontest
CONTESTÁ vb. I. tr. A nu recunoaște ceva; a tăgădui. [P.i. contést. / < fr. contester, cf. it. contestare, lat. contestari]. verb tranzitivcontesta
CONTESTÁ vb. tr. 1. a nu recunoaște ceva; a tăgădui, a nega. 2. (jur.) a face o contestație. (< fr. contester, lat. contestari) verb tranzitivcontesta
contestá (a ~) vb., ind. prez. 3 contéstă verb tranzitivcontesta
contestà v. 1. a nu admite, a nu voi să recunoască un drept; 2. a nega un fapt; 3. a fi în discuțiune. verb tranzitivcontestà
CONTESTÁ, contést, vb. I. Tranz. A nu recunoaște dreptul sau valoarea cuiva sau a ceva; a tăgădui. ♦ (Jur.) A face o contestație. – Din fr. contester, lat. contestari. verb tranzitivcontesta
CONTESTÁ, contést, vb. I. T r a n z. A nu recunoaște dreptul sau valoarea cuiva sau a ceva; a nu recunoaște existența sau necesitatea unui lucru; a tăgădui. Nu contest că ai dreptate. – Prez. ind. și: (învechit) contestez (NEGRUZZI, S.I 243). verb tranzitivcontesta
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiConțești
| Conțești | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | Conțești | Conțeștiul |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | Conțești | Conțeștiului |
| plural | — | — | |