Comod definitie

COMÓD, -Ă adj. 1. Ușor de întrebuințat; plăcut, confortabil. ♦ Liniștit, tihnit. 2. (Peior.; despre oameni) Care nu vrea să facă eforturi; leneș, indolent. [< fr. commode]. adjectivcomod

COMÓD, -Ă adj. 1. ușor de întrebuințat; plăcut, confortabil. ◊ liniștit, tihnit. 2. (peior.; despre oameni) care nu vrea să facă eforturi; leneș, indolent. (< fr. commode, lat. commodus) adjectivcomod

*cómod, -ă adj. (lat. cómmodus). Ușor de întrebuințat. Liniștit și plăcut: vĭață cómodă. Bun la suflet și amabil. Relaxat, nu prea auster: morală cómodă. Adv. În mod cómod. – Fals comód (după fr. commode). adjectivcomod

comód adj. m., pl. comózi; f. comódă, pl. comóde adjectivcomod

comod a. 1. care e de o întrebuințare lesnicioasă și plăcută: trăsură comodă; 2. de un caracter ușor: om comod; 3. liber: morală comodă. adjectivcomod

COMÓD, -Ă, comozi, -de, adj. 1. De care te poți folosi ușor și cu plăcere; lesnicios, plăcut, confortabil. ♦ Tihnit, liniștit. 2. (Peior.; despre oameni) Care nu vrea să facă eforturi; care nu înțelege să iasă din obiceiurile lui, din ritmul lui tihnit, obișnuit de viață; p. ext. leneș, indolent. – Din fr. commode, lat. commodus. adjectivcomod

COMÓD, -Ă, comozi, -de, adj. 1. De care te poți folosi ușor, cu plăcere; lesnicios, plăcut, confortabil. [Căsuța] nu e tocmai comodă. Ferestrile mici, coperămîntul vechi. NEGRUZZI, S. I 302. 2. Tihnit, liniștit. I-am găsit împrăștiați prin sala de bibliotecă sau stînd comozi în hol, picior peste picior și cetind. SAHIA, U.R.S.S. 38. 3. (Peiorativ, despre oameni) Care nu vrea să facă. eforturi; care nu înțelege să iasă din obiceiurile lui, din ritmul său obișnuit de viață. adjectivcomod