Codreni definitie

codreán, -că s., pl. enĭ, ence. Locuitor al codruluĭ. Pl. În vechime, un corp de 1200 de călărețĭ Moldovenĭ la codru Tighecĭuluĭ, în sudu Basarabiiĭ, ca gardă contra Tătarilor. V. tîlhar. adjectivcodrean

codreán, -i, s.n. – Locuitor din zona Codru. – Din Codru + -ean. adjectivcodrean

codreán (rar) (co-drean) adj. m., s. m., pl. codréni; adj. f., s. f. codreánă, pl. codréne adjectivcodrean

codrean a. de codru: umbra dulce și codreana armonie Al. adjectivcodrean

Codreni m. pl. (Tigheciului), corp de 1200 călăreți moldoveni cari locuiau un codru dincolo de Prut, despre hotarul Tătarilor din Bugeag; vitejia lor era proverbială; 2. locuitori din Codrul Banatului («cinci Codreni bat pe zece Moldoveni»). adjectivcodreni

CODREÁN, -Ă, codreni, -e, adj., s. m. și f. (Rar) 1. Adj. Care aparține codrului, privitor la codru; din codru; codresc. 2. S. m. și f. Pădurean. – Codru + suf. -ean. adjectivcodrean

CODREÁN, -Ă, codreni, -e, adj. (Rar) De (sau din) codru. Ca o tânără crăiasă De prin culmile codrene, Treci prin verzile păduri. NECULUȚĂ, Ț. D. 79. Colo unde plaiul se face mai codrean, Stoian îi iese-n cale, bătrânul hoț Stoian. COȘBUC, P. II 95. ◊ F i g. Se-ntoarce in codreana-i noapte tînărul voinic. EMINESCU, L. P. 129. ♦ (Sub­stantivat) Persoană care trăiește pe lîngă codri; pădurean. Un codrean cu fruntea naltă Vine... hăulind. ALECSANDRI, P. III 401. adjectivcodrean