Clement definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeClement
- Vezi aici mai multe rimeClement
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuCl
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuCle
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cunt
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuent
CLEMÉNT, -Ă adj. (Rar) Iertător, indulgent, îndurător, milos, bun, blând. [< lat. clemens, cf. fr. clément, it. clemente]. adjectivclement
clemént (cleméntă), adj. – Indulgent. Lat. clemens, fr. clément. – Der. clemență, s. f.; inclement, adj. adjectivclement
CLEMÉNT, -Ă adj. iertător, indulgent, îndurător, milos, bun. (< fr. clément, lat. clemens) adjectivclement
*clemént, -ă adj. (lat. clémens, -éntis). Îndurător, ĭertator [!]. adjectivclement
clemént adj. m., pl. cleménți; f. cleméntă, pl. cleménte adjectivclement
CLEMÉNT, -Ă, clemenți, -te, adj. Indulgent, iertător, îndurător; blând, bun. – Din fr. clément, lat. clemens, -ntis. adjectivclement
CLEMÉNT, -Ă, clemenți, -te, adj. (Rar, despre un șef, un superior) îndurător, iertător, indulgent; blînd, milostiv, bun. Știrile bune îl făceau mai clement cu slăbiciunea altora. C. PETRESCU, C. V. 93. adjectivclement
Clement m. numele a 14 papi: CLEMENT VII, excomunică pe Henric VIII al Angliei din cauza divorțului său cu Caterina de Aragon (1523-1534). ║ CLEMENT XIV, desființa în 1773 ordinul iezuiților (1769-1774). temporarclement
Clement (din Alexandria) m. ilustru părinte al Bisericii, fu mai întâi filozof păgân (mort în 217). temporarclement
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiClement
| Clement | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | clement | clementul | clementă | clementa |
| plural | clemenți | clemenții | clemente | clementele | |
| genitiv-dativ | singular | clement | clementului | clemente | clementei |
| plural | clemenți | clemenților | clemente | clementelor | |