clăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clăiésc, imperf. 3 sg. clăiá; conj. prez. 3 să clăiáscă verb clăi
CLĂÍ, clăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A face clăi. – Din claie. verb clăi
CLĂÍ, clăiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A face clăi. Noi trecem Și ne ducem... Să clăim. Să căpițim, C-am auzit Ș-am simțit Că-s oarzele coapte, Grînele-n lapte. TEODORESCU, P. P. 392. verb clăi