-CID Element secund de compunere savantă cu semnificația „care ucide”, „ucigaș”. [< fr. -cide < lat. -cida < caedere – a ucide]. invariabilcid
Cid (Rodrigo de Bivar) m. 1. erou spaniol din sec. XI, supranumit Cidul, care se ilustră în luptele contra Maurilor; 2. numele unei tragedii faimoase de Corneille (1636). temporarcid