Cicerone definitie
- Vezi aici mai multe sinonime Cicerone
- Vezi aici mai multe rime Cicerone
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu Ci
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu Cic
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu ne
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu one
CICERÓNE s.m. Călăuză care însoțește vizitatorii unui oraș, ai unui muzeu etc. pentru a-i conduce, pentru a le da explicații etc. [< it. cicerone, fr. cicérone]. substantiv masculincicerone
CICERÓNE s. m. călăuză, ghid care însoțește vizitatorii unui oraș, ai unui muzeu etc. (< it. cicerone, fr. cicérone) substantiv masculincicerone
*ciceróne m. (it. cicerone, d. lat. Cicero, -ónis, celebru orator). Acela care te conduce într-un oraș orĭ în alt loc necunoscut ție. substantiv masculincicerone
ciceróne (călăuză) s. m., art. cicerónele; pl. ciceróni substantiv masculincicerone
cicerone m. cel ce arată străinilor curiozitățile unui oraș. substantiv masculincicerone
CICERÓNE, ciceroni, s. m. Persoană special pregătită care conduce vizitatorii într-un muzeu, într-un oraș etc. – Din it. cicerone, fr. cicérone. substantiv masculincicerone
CICERÓNE, ciceroni, s. m. Călăuză care arată vizitatorilor cele vrednice de văzut într-un muzeu, într-un oraș etc. substantiv masculincicerone
Cicerone (Marcu Tuliu) m. cel mai celebru dintre oratorii romani; consul, mântui patria de conspirațiunea lui Catilina (63 a. Cr.); fu sugrumat din ordinul triumvirului Antoniu. Afară de discursuri, el a lăsat numeroase opere filozofice inspirate de doctrina lui Platon (106-43 a. Cr.). temporarcicerone
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiCicerone
| Cicerone | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | Cicerone | — |
| plural | cicerone | — | |
| genitiv-dativ | singular | — | — |
| plural | ciceronilor | — | |