Chitai definitie

credit rapid online ifn

chitáĭ n., pl. urĭ (pol. kitaj, Chinez, nanchin; rus. kitáĭka, Chineză, nanchin; turc. [d. ar.] ketan, pop. keten. V. hataĭa). Vechĭ. Nanchin. temporarchitaĭ

Chitaiu n. pârâu, lac și sat în jud. Bolgrad. temporarchitaiu

credit rapid online ifn

chíțăĭ și -ĭésc, a v. intr. (d. chiț-chiț cum fac șoariciĭ [!]). Se zice despre guzganĭ și șoaricĭ cînd țipă. – Și chíțcăĭ și chíțcuĭ. verbchițăĭ

chițăí (a ~) vb., ind. prez. 3 chíțăie, imperf. 3 sg. chițăiá; conj. prez. 3 să chíțăie verbchițăi

chițăì v. a striga eu glas ascuțit și pițigăiat (vorbind de căței și de șoareci): bursuci cari se svârcoliau chițăind OD. [Onomatopee]. verbchițăì

CHIȚĂÍ, pers. 3 chițăie, vb. IV. Intranz. (Despre șoareci) A scoate sunete ascuțite, caracteristice speciei. [Var.: chițcăí vb. IV] – Chiț + suf -ăi. verbchițăi

CHIȚĂÍ, pers. 3 chițăie, vb. IV. Intranz. A produce sunetul ascuțit caracteristic șoarecilor. Se pome­niră că se umple biserica de șoareci, de lilieci și de bufnițe, și începură a chițăi. ISPIRESCU, L. 99. Dihorul începu a chițăi în limba lui de lighioană. ODOBESCU, S. III 184. Erau unsprezece bursucei cari se zvîrcoleau, chițăind și mierlăind. ODOBESCU, S. III 42. verbchițăi

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiChitai

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z