CELT, -Ă, celți, -te, s. m. și f. Persoană făcând parte dintr-o veche populație europeană care a locuit în Galia (de unde s-a extins apoi și în alte regiuni). – După fr. celte. substantiv masculin și feminincelt
CELT, -Ă, celți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană făcând parte dintr-o veche populație europeană care a locuit în Galia (de unde s-a extins apoi și în alte regiuni); gal1. 2. Adj. Celtic. ♦ (Substantivat, f.) Limbă aparținând unei familii de limbi indo-europene vorbite, în Antichitate, de vechii gali și, astăzi, de bretoni, irlandezi, scoțieni, galezi. – Din fr. celtes. substantiv masculin și feminincelt
CELT, -Ă, celți, -te, s. m. și f. Persoană făcîrad parte dintr-o veche populație europeană care a locuit la început în Galia. substantiv masculin și feminincelt
Celți pl. neam mare indo-european care în sec. III a. Cr. ocupa o mare parte a Europei centrale. El coprindea pe Gali, Britani, Caledoni și Hiberni. Azi numără 3 ½ mil., răspândiți in Bretania, Scoția și Irlanda. temporarcelți
Celt | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | celt | celtul | celtă | celta |
plural | celți | celții | celte | celtele | |
genitiv-dativ | singular | celt | celtului | celte | celtei |
plural | celți | celților | celte | celtelor |