CELESTÍN, -Ă s.m. și f. Călugăr aparținând unui ordin catolic fundat în 1251. [< fr. célestin]. substantiv masculin și feminincelestin
CELESTÍN s. m. călugăr aparținând unui ordin catolic fundat în 1251. (< fr. célestin) substantiv masculin și feminincelestin
celestín s. m., pl. celestíni substantiv masculin și feminincelestin
Celestin m. 1. nume a cinci papi (422-1294); 2. călugăr din ordinul fundat de Celestin V (1294). substantiv masculin și feminincelestin
CELESTÍN, celestini, s. m. Călugăr aparținând unui ordin catolic fondat în anul 1254. – Din fr. célestin. substantiv masculin și feminincelestin
CELESTÍNĂ s.f. Sulfat natural de stronțiu. [Pl. -ne. / < fr. célestine]. substantiv masculin și feminincelestină
CELESTÍNĂ s. f. sulfat natural de stronțiu. (< fr. célestine) substantiv masculin și feminincelestină
Celestin m. 1. nume a cinci papi (422-1294); 2. călugăr din ordinul fundat de Celestin V (1294). temporarcelestin
Celestin | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | celestin | celestinul | celestină | celestina |
plural | celestini | celestinii | celestine | celestinele | |
genitiv-dativ | singular | celestin | celestinului | celestine | celestinei |
plural | celestini | celestinilor | celestine | celestinelor |