CAUDÍNE adj.f.pl. A trece sub furcile caudine = a umili, a impune condiții umilitoare (după o înfrângere totală); (p. ext.) a supune unei critici severe. [< lat. fauces Caudinae]. substantiv feminincaudine
CAUDÍNE adj. pl. a trece sub furcile ~ = a impune condiții umilitoare (după o înfrângere totală); (p. ext.) a supune unei critici severe. (< lat. /fauces/ Caudinae) substantiv feminincaudine
CAUDÍNE adj. f. pl. (În expr.) A trece sub furcile caudine = a impune învinsului condiții umilitoare; fig. a supune unei critici severe. – După fr. [fourches] Caudines (lat. lit. [fauces] Caudinae). substantiv feminincaudine
caudíne (în expr. furci ~) (cau-) adj. f. pl. substantiv feminincaudine
CAUDÍNE adj. (În expr.) A trece pe sub furcile caudine = a impune învinsului condiții umilitoare; fig. a supune unei critici severe. [Pr.: ca-u-] – După fr. [fourches] Caudines, lat. [fauce] Caudinae. substantiv feminincaudine
CAUDÍNE adj. f. pl. (Numai în e x p r.) A trece sub furcile (sau sub furci) caudine = a impune condiții umilitoare (după o înfrîngere totală). S-ascundă trufașul lor chip în togă, plîngînd de rușine l-om trece sub furci caudine. COȘBUC, P. I 155. substantiv feminincaudine
Caudine (Furci) f. pl. strâmtoare aproape de Caudium, la S.-E. de Capua, unde Romanii, învinși de Samniți, trecură sub jug; fig. a trece sub furcile caudine, a fi nevoit a face concesiuni umilitoare. temporarcaudine
Caudine | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | Caudine | — |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — | caudinelor |
plural | — | — |