Cato definitie

cață, cațe s. f. 1. (pop.) v. capră (2.) 2. personaj feminin din romanele și filmele polițiste, care, sub masca ingenuității, ascunde un caracter infam. substantiv feminin cață

CÁȚĂ², cațe, s. f. (Fam.) Persoană rea și cicălitoare. – Din cața. substantiv feminin cață

cáță (fam.) s. f., g.-d. art. cáței; pl. cáțe substantiv feminin cață

CÁȚĂ², cațe, s. f. (Fam.) Persoană rea și cicălitoare. – Cf. c a ț a. substantiv feminin cață

CÁȚĂ¹, cațe, s. f. (Reg.) Băț lung cu cârlig la vârf, cu care ciobanii prind oile. – Postverbal al lui [a]căța. substantiv feminin cață

cáță f., pl. e (subst. verbal d. lat. captiare, format din captio, prindere, de unde și it. caccia, fr. chasse, sp. caza, pg. caça. V. cățuĭe, acăț, cațăr, captez). Bîtă lungă cĭobănească cu capătu´ncovoĭat de prins oile. Furcă cu dințĭ încovoĭați de amestecat borhotu cu șișca (Bc.). Fig. Om care se tot ține după tine și de care nu poțĭ scăpa. Adv. A te ținea cață de cineva, a te ținea gîrbă, lipcă, scaĭ (ca să-țĭ dea ceva). substantiv feminin cață

cață f. băț lung, cu un cârlig la un capăt, cu care ciobanul prinde oile: și mocanii (își beau) turmele, rămânând cu cațele POP.; a umbla cu cața, a înșela pe cineva, a prinde cu vorba (cum ciobanul prinde oaia cu cața): să nu mai umbli cu cața si să-mi amărăști vieața PANN. [Abstras din *cățare (v. acățà. cățărà) = lat. CAPTIARE]. substantiv feminin cață

CÁȚĂ¹, cațe, s. f. (Reg.) Băț lung cu cârlig la vârf, cu care ciobanii prind oile. – Cf. a c ă ț a. substantiv feminin cață

CÁȚĂ², cațe, s. f. (Familiar) Persoană rea și cicălitoare, care vorbește într-una (bîrf ind), căreia nu-i mai tace gura; gură rea. Pascu nu știa cum s-o împace, dar oloaga se holba la el- cață cu plisc. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. n. I 131. ◊ E x p r. A se pune cap pe capul cuiva = a stărui mult pe lîngă cineva. substantiv feminin cață

CÁȚĂ¹, cațe, s. f. (Regional) Băț lung cu un cîrlig la vîrf, cu care ciobanii prind oile. Ia cară-te cu bine, Pîn’ nu-ncarc cața pe tine. PANN, P. V. III 144. Chiar cu-n lup de mă-ntîlnesc, Cu-această cață îl lovesc. TEODORESCU, P. P. 111. – Pl. și: căți (TEODORESCU, P. P. 75). substantiv feminin cață

cață-ceartă m. gâlcevitor, buclucaș. substantiv feminin cațăceartă

tacă-ți cața! / fleanca! / gura! / leoarba! / pliscul! expr. (vulg.) taci!, liniște!, încetează! substantiv feminin tacățicața

a umbla cu cața expr. a înșela. substantiv feminin aumblacucața