Cato definitie

credit rapid online ifn

cață, cațe s. f. 1. (pop.) v. capră (2.) 2. personaj feminin din romanele și filmele polițiste, care, sub masca ingenuității, ascunde un caracter infam. substantiv feminincață

CÁȚĂ2, cațe, s. f. (Fam.) Persoană rea și cicălitoare. – Din cața. substantiv feminincață

credit rapid online ifn

cáță (fam.) s. f., g.-d. art. cáței; pl. cáțe substantiv feminincață

CÁȚĂ2, cațe, s. f. (Fam.) Persoană rea și cicălitoare. – Cf. c a ț a. substantiv feminincață

CÁȚĂ1, cațe, s. f. (Reg.) Băț lung cu cârlig la vârf, cu care ciobanii prind oile. – Postverbal al lui [a]căța. substantiv feminincață

cáță f., pl. e (subst. verbal d. lat. captiare, format din captio, prindere, de unde și it. caccia, fr. chasse, sp. caza, pg. caça. V. cățuĭe, acăț, cațăr, captez). Bîtă lungă cĭobănească cu capătu´ncovoĭat de prins oile. Furcă cu dințĭ încovoĭați de amestecat borhotu cu șișca (Bc.). Fig. Om care se tot ține după tine și de care nu poțĭ scăpa. Adv. A te ținea cață de cineva, a te ținea gîrbă, lipcă, scaĭ (ca să-țĭ dea ceva). substantiv feminincață

cață f. băț lung, cu un cârlig la un capăt, cu care ciobanul prinde oile: și mocanii (își beau) turmele, rămânând cu cațele POP.; a umbla cu cața, a înșela pe cineva, a prinde cu vorba (cum ciobanul prinde oaia cu cața): să nu mai umbli cu cața si să-mi amărăști vieața PANN. [Abstras din *cățare (v. acățà. cățărà) = lat. CAPTIARE]. substantiv feminincață

CÁȚĂ1, cațe, s. f. (Reg.) Băț lung cu cârlig la vârf, cu care ciobanii prind oile. – Cf. a c ă ț a. substantiv feminincață

CÁȚĂ2, cațe, s. f. (Familiar) Persoană rea și cicălitoare, care vorbește într-una (bîrf ind), căreia nu-i mai tace gura; gură rea. Pascu nu știa cum s-o împace, dar oloaga se holba la el- cață cu plisc. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. n. I 131. ◊ E x p r. A se pune cap pe capul cuiva = a stărui mult pe lîngă cineva. substantiv feminincață

CÁȚĂ1, cațe, s. f. (Regional) Băț lung cu un cîrlig la vîrf, cu care ciobanii prind oile. Ia cară-te cu bine, Pîn’ nu-ncarc cața pe tine. PANN, P. V. III 144. Chiar cu-n lup de mă-ntîlnesc, Cu-această cață îl lovesc. TEODORESCU, P. P. 111. – Pl. și: căți (TEODORESCU, P. P. 75). substantiv feminincață

cață-ceartă m. gâlcevitor, buclucaș. substantiv feminincațăceartă

tacă-ți cața! / fleanca! / gura! / leoarba! / pliscul! expr. (vulg.) taci!, liniște!, încetează! substantiv feminintacățicața

a umbla cu cața expr. a înșela. substantiv femininaumblacucața

CÁTO s.m. (Rar) Om de o virtute severă. [Var. caton s.m. / < it. catone, cf. Catocenzor al Romei, celebru prin austeritatea și principiile lui severe]. substantiv masculincato

CÁTO s. m. om de o virtute severă. (< it. catone) substantiv masculincato

Catone m. numele a doi Romani iluștri: 1. (Bătrânul sau Censorul), cunoscut prin austeritatea moravurilor sale, prin severitatea și ura-i în contra Cartaginii (232-147 a. Cr.); 2. (din Utica), strănepotul celui precedent, adversarul lui Cezar, se ucise la Utica în Africa, spre a nu-i datori vieața (94-46 a. Cr.); 3. fig. om de o virtute rigidă (naturală sau afectată): e un Catone. temporarcatone

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiCato

Cato   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular Cato
plural catoule
genitiv-dativ singular
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z