Castor definitie

credit rapid online ifn

Castor m. Mit. fiul lui Joie și al Ledei, frate geamăn cu Pollux; acești doi frați, numiți și Dioscurii, formează pe cer constelațiunea Gemenilor. invariabilcastor

Castor, unul dintre dioscuri și fratele lui Pollux (v. Dioscuri). invariabilcastor

credit rapid online ifn

CÁSTOR s.m. Mamifer rozător care trăiește în colonii acvatice și care își face cu multă măiestrie cuiburi pe marginea râurilor; biber. // s.n. Blana prelucrată a acestui animal. ♦ Postav făcut din păr de castor. [< fr., lat. castor]. substantiv masculincastor

CÁSTOR I. s. m. mamifer rozător semiacvatic care își face cuiburi pe marginea râurilor; biber. II. s. n. blana prelucrată a acestui animal. ◊ postav din păr de castor (I). (< fr., lat. castor) substantiv masculincastor

CÁSTOR, (1) castori, s. m., (2) s. n. 1. Mamifer acvatic rozător care trăiește în colonii, clădindu-și, pe malul apelor, locuințe făcute cu măiestrie (Castor canadensis); biber. 2. Blana prețioasă a castorului (1). ♦ Postav făcut din părul acestui animal. – Fr. castor (lat. lit. castor). substantiv masculincastor

cástor1 (animal) s. m., pl. cástori substantiv masculincastor

cástor2 (blană, postav) s. n. substantiv masculincastor

*cástor și (maĭ rar) castór m. (vgr. kástor, kástoros, lat. cástor, cástoris, it. castóro și castóre, fr. castor). Breb, biber, un animal anfibiŭ rozător cu pĭcĭoarele din apoĭ [!] palmate și cu coada solzoasă și lată p. a înota. Un fel de stofă din care se fac pălăriĭ boĭereștĭ și potcapurĭ. – Odinioară eraŭ și în Eŭropa (pin [!] Germania și Rusia) mulțĭ castorĭ. Astăzĭ îs rarĭ pin Eŭropa, da-s încă foarte numeroșĭ în Canada și Siberia. substantiv masculincastor

castor m. 1. mamifer din ordinul rozătoarelor, foarte răspândit în Siberia și Canada; ei locuiesc în părți acvatice, unde petrec în familii și își clădesc bordeie, lucrând noaptea; pielea lor dă un puf întrebuințat pentru fabricarea pălăriilor de pâslă; castorii, exterminați mai în toată Europa, sunt încă destul de comuni în părțile băltoase de pe lângă Dunăre; 2. pălărie din păr de castor; 3. un fel de piele de căprioară. substantiv masculincastor

CÁSTOR, (1) castori, s. m., (2) s. n. 1. S. m. Mamifer rozător semiacvatic, lung de circa 85 cm, cu labele din spate palmate și cu coada lățită, care trăiește în colonii, clădindu-și cu măiestrie cuibul pe malul apelor; biber (Castor canadensis). 2. S. n. Blana castorului (1). ♦ Postav făcut din părul acestui animal. – Din fr., lat. castor. substantiv masculincastor

CÁSTOR, (1) castori, s. m., (2) s. n. 1. Mamifer acvatic rozător care trăiește în colonii, clădindu-și, pe marginea» rîurilor, locuințe făcute cu mare măiestrie; biber. Mă gîndesc că așa au trecut [cocorii] și pe vremea cînd pe aici... castorii își făureau zăgazuri în apa Voievodesei. C. PETRESCU, A. 307. Frați, zise un castor Zidar de soiul lui, Eu asta socotesc: De mi-ați da ajutor, Să m-apuc să clădesc Zid tare de pămînt. ALEXANDRESCU, P. 168. 2. Blana prețioasă a animalului descris mai sus. Căciulă de castor. ♦ Postav făcut din părul acestui animal. Ai văzut ce potcapice aude castor de cel mai bun și cu lustru pe dînsele. HOGAȘ, M. N. 144. substantiv masculincastor

cástor1 (animal) s. m., pl. cástori substantiv neutrucastor

cástor2 (blană, postav) s. n. substantiv neutrucastor

CÁSTOR s.m. Mamifer rozător care trăiește în colonii acvatice și care își face cu multă măiestrie cuiburi pe marginea râurilor; biber. // s.n. Blana prelucrată a acestui animal. ♦ Postav făcut din păr de castor. [< fr., lat. castor]. substantiv neutrucastor

CÁSTOR I. s. m. mamifer rozător semiacvatic care își face cuiburi pe marginea râurilor; biber. II. s. n. blana prelucrată a acestui animal. ◊ postav din păr de castor (I). (< fr., lat. castor) substantiv neutrucastor

CÁSTOR, (1) castori, s. m., (2) s. n. 1. Mamifer acvatic rozător care trăiește în colonii, clădindu-și, pe malul apelor, locuințe făcute cu măiestrie (Castor canadensis); biber. 2. Blana prețioasă a castorului (1). ♦ Postav făcut din părul acestui animal. – Fr. castor (lat. lit. castor). substantiv neutrucastor

*cástor și (maĭ rar) castór m. (vgr. kástor, kástoros, lat. cástor, cástoris, it. castóro și castóre, fr. castor). Breb, biber, un animal anfibiŭ rozător cu pĭcĭoarele din apoĭ [!] palmate și cu coada solzoasă și lată p. a înota. Un fel de stofă din care se fac pălăriĭ boĭereștĭ și potcapurĭ. – Odinioară eraŭ și în Eŭropa (pin [!] Germania și Rusia) mulțĭ castorĭ. Astăzĭ îs rarĭ pin Eŭropa, da-s încă foarte numeroșĭ în Canada și Siberia. substantiv neutrucastor

castor m. 1. mamifer din ordinul rozătoarelor, foarte răspândit în Siberia și Canada; ei locuiesc în părți acvatice, unde petrec în familii și își clădesc bordeie, lucrând noaptea; pielea lor dă un puf întrebuințat pentru fabricarea pălăriilor de pâslă; castorii, exterminați mai în toată Europa, sunt încă destul de comuni în părțile băltoase de pe lângă Dunăre; 2. pălărie din păr de castor; 3. un fel de piele de căprioară. substantiv neutrucastor

CÁSTOR, (1) castori, s. m., (2) s. n. 1. S. m. Mamifer rozător semiacvatic, lung de circa 85 cm, cu labele din spate palmate și cu coada lățită, care trăiește în colonii, clădindu-și cu măiestrie cuibul pe malul apelor; biber (Castor canadensis). 2. S. n. Blana castorului (1). ♦ Postav făcut din părul acestui animal. – Din fr., lat. castor. substantiv neutrucastor

CÁSTOR, (1) castori, s. m., (2) s. n. 1. Mamifer acvatic rozător care trăiește în colonii, clădindu-și, pe marginea» rîurilor, locuințe făcute cu mare măiestrie; biber. Mă gîndesc că așa au trecut [cocorii] și pe vremea cînd pe aici... castorii își făureau zăgazuri în apa Voievodesei. C. PETRESCU, A. 307. Frați, zise un castor Zidar de soiul lui, Eu asta socotesc: De mi-ați da ajutor, Să m-apuc să clădesc Zid tare de pămînt. ALEXANDRESCU, P. 168. 2. Blana prețioasă a animalului descris mai sus. Căciulă de castor. ♦ Postav făcut din părul acestui animal. Ai văzut ce potcapice aude castor de cel mai bun și cu lustru pe dînsele. HOGAȘ, M. N. 144. substantiv neutrucastor

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiCastor

Castor   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular castor castorul
plural castori castorii
genitiv-dativ singular castor castorului
plural castori castorilor
Castor   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular castor castorul
plural castori castorii
genitiv-dativ singular castor castorului
plural castori castorilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z