CAȘMÍR s.n. Rasă de capre, originară din Cașmir și Tibet, cu păr moale și mătăsos. ♦ Țesătură fină, care se făcea la început din părul acestei capre. [Pl. -ruri. / < fr. cachemire, cf. Cașmir – stat în nordul Indiei]. substantiv neutru cașmir
cașmír (cașmíruri), s. n. – 1. Rasă de capre crescute în Cașmir. – 2. Țesătură fină confecționată din părul de cașmir. Fr. cachemire. – Der. chesmeriu, adj. (înv., de cașmir), din tc. Keșmir. substantiv neutru cașmir
CAȘMÍR s. n. 1. rasă de capre, din Cașmir și Tibet, fără coarne, cu păr moale și mătăsos. 2. țesătură fină, care se făcea la început din părul acestei capre. (< fr. cachemire) substantiv neutru cașmir
CAȘMÍR s. n. Țesătură moale și fină, făcută din lâna caprelor (de Cașmir). – Fr. cachemire. substantiv neutru cașmir
*cașmír n., pl. urĭ (fr. cachemire, cașmir, șal de Cașmir, de la orașu Cașmir din India). O stofă supțire [!] de lînă, neagră orĭ cafenie, ripsată orĭ nu. substantiv neutru cașmir
cașmír s. n., (sorturi) pl. cașmíruri substantiv neutru cașmir
cașmir n. 1. țesătură scumpă făcută din părul caprelor sau al oilor din Tibet; 2. șal de cașmir. substantiv neutru cașmir
CAȘMÍR, (2) cașmiruri, s. n. 1. Rasă de capre crescută în Cașmir și în Tibet pentru părul foarte fin și mătăsos. 2. Țesătură moale și fină confecționată din părul de cașmir (1). – Din fr. cachemire. substantiv neutru cașmir
CAȘMÍR s. n. Țesătură moale și fină, făcută (la început) din lîna caprelor de Cașmir (regiune în India). De cîte ori pe prispă, în amurg, cînd se lăsa răcoare, nu i-a împrumutat tartanul ei de cașmir. BASSARABESCU, V. 18. Un divan cu trepte acoperit de cașmir ros de vreme, cu nenumărate perne, ținea peretele din fund. ANGHEL-IOSIF, C. L. 75. Are tata patru boi, Și din patru vinde doi... Să-mi fac rochii de cașmir. ȘEZ. III 125. substantiv neutru cașmir
Cașmír (nume de loc) s. propriu n. temporar cașmir
Cașmir n. regat al Aziei, în Himalaya: 3 mil. loc., străbătut de Indu, cu cap. Cașmir. Aliat cu Englezii. Șaluri renumite. temporar cașmir