-CARP v. carpo-. substantiv masculincarp
CARP s.n. Ansamblu format din cele opt oscioare care alcătuiesc articulația dintre antebraț și palmă. [< fr. carpe, cf. gr. karpos]. substantiv masculincarp
CARP1 s. n. ansamblu de opt oase mici, care alcătuiesc articulația dintre antebraț și palmă. (< fr. carpe, gr. karpos) substantiv masculincarp
-CÁRP2 elem. carpo- substantiv masculincarp
CARP s. n. Ansamblu de opt oase mici care alcătuiesc articulația dintre antebraț și palmă. – Fr. carpe (lat. lit. carpus). substantiv masculincarp
*carp n., pl. urĭ (vgr. karpós, fruct, carp). Anat. Oasele dintre metacarp și antebraț, la încheĭetura pumnuluĭ. substantiv masculincarp
!carp1 (nume etnic) s. m., pl. carpi substantiv masculincarp
carp2 (grup de oase) s. n. substantiv masculincarp
CARP1 s. n. Grup de opt oase mici care alcătuiesc scheletul încheieturii mâinii, articulându-se cu oasele antebrațului și metacarpului. – Din fr. carpe, lat. carpus. substantiv masculincarp
CARP2, -Ă, carpi, -e, s. m. și f. (La pl.) Populație geto-dacică stabilită pe teritoriul românesc, la est de munții Carpați; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. – Din lat. Carpes. substantiv masculincarp
CARP s. n. Ansamblul celor opt oase mici care alcătuiesc articulația dintre antebraț și palmă; încheietura mîinii. substantiv masculincarp
Carp m. 1. (Costache) m. fabulist român (1838-1880): 2. (Petre), om politic, partizan convins al Nemților în răsboiul mondial (mort în 1919). temporarcarp
Carp | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | Carp | — |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural | — | — |