CARÍTE s.f.pl. v. charite. substantiv feminin carite
Carite f. pl. Mit. numele grec al Grațiilor. temporar carite
Carite | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | Carite | — |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — | caritelor |
plural | — | — |