cameníță (cameníțe), s. f. – Sobă. – Var. căminiță. Mag. kemence (DAR). În Trans. Din sl. kamenĭ „piatră”, după Miklosich, Lexicon, 281; este însă evident că avem a face cu un dublet al lui cămin. substantiv feminincameniță
Camenița f. oraș în Podolia (Kameneț-Podolsky), spre N. de Hotin, memorabil în istoria Moldovei pentru luptele numeroase date acolo: 36.000 loc. temporarcamenița