CALMÚC, -Ă, calmuci, -ce adj., ș. m. și f. 1. Adj. Care aparține Regiunii Autonome Calmuce din U.R.S.S. și populației ei, privitor la această regiune și la populația ei. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Regiunii Autonome Calmuce din U.R.S.S. – Rus kalmyk. substantiv masculin și feminincalmuc
calmúc, -ă adj. (d. Calmucĭ, un fel de Mongolĭ). Mold. Foarte mîncăcĭos, vorace. V. tătar. substantiv masculin și feminincalmuc
calmúc (înv.) adj. m., s. m., pl. calmúci; adj. f., s. f. calmúcă, pl. calmúce substantiv masculin și feminincalmuc
calmuc n. un fel de postav eu peri lungi. substantiv masculin și feminincalmuc
CALMÚC, -Ă, s. m. și f., adj. v. kalmâc. substantiv masculin și feminincalmuc
CALMÚC, -Ă, calmuci, -e, s. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Regiunii Autonome Calmuce din U.R.S.S. Uitați-vă; aiștia-s calmuci. CAMILAR, N. II 343. substantiv masculin și feminincalmuc
Calmuci m. pl. popor de rassă mongolă, locuește în Altai, iar vr’o 100.000 dintr’înșii trăesc în Rusia, în stepa cea mare de lângă cursul inferior al Volgei. Calmucii intrară în Muntenia cam pe la 1812, lăsând Bucureștenilor impresiunea de antropofagi, poporul văzând în genere niște canibali în neamurile tătărești. temporarcalmuci
Calmuc | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | calmuc | calmucul | calmucă | calmuca |
plural | calmuci | calmucii | calmuce | calmucele | |
genitiv-dativ | singular | calmuc | calmucului | calmuce | calmucei |
plural | calmuci | calmucilor | calmuce | calmucelor |