CALMÁR s.m. Moluscă asemănătoare cu sepia, cu înotătoarele scurte și triunghiulare, și având în jurul gurii zece tentacule. [< fr. calmar]. substantiv masculin calmar
CALMÁR s. m. cefalopod, asemănător cu sepia, cu înotătoare scurte, triunghiulare și gura înconjurată de tentacule. (< fr. calmar) substantiv masculin calmar
calmár v. calamár substantiv masculin calmar
CALMÁR s. m. v. calamar. substantiv masculin calmar
calamár / calmár s. m., pl. calamári / calmári substantiv masculin calamar
CALAMÁR, calamari, s. m. (La pl.) Gen de cefalopode comestibile, cu corpul alungit, cu înotătoarele triunghiulare și cu gura înconjurată de opt brațe și două tentacule (Loligo); (și la sg.) animal din acest gen. [Var.: calmár s. m.]- Din fr. calmar. substantiv masculin calamar
CALAMÁR, calamari, s. m. (La pl.) Gen de cefalopode comestibile, cu corpul alungit, cu înotătoarele triunghiulare și cu gura înconjurată de opt brațe și două tentacule (Loligo); (și la sg.) animal din acest gen. [Var.: calmár s. m.] – Din fr. calmar. substantiv masculin calamar
Calmar n. oraș și port în Suedia cu 16.000 loc., celebru prin tractatul dela 1397, care unia cele trei regate (Suedia, Norvegia și Danemarca) în mâinile Margaretei de Waldemar. temporar calmar
| Calmar | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | calmar | calmarul |
| plural | calmari | calmarii | |
| genitiv-dativ | singular | calmar | calmarului |
| plural | calmari | calmarilor | |