Caliță definitie
- Vezi aici mai multe rimeCaliță
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuCa
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuCal
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuță
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuiță
CĂLÍT1 s. n. Călire. – V. căli. adjectivcălit
CĂLÍT2, -Ă, căliți, -te, adj. I. 1. (Despre metale) Întărit prin călire. 2. Fig. (Despre oameni) Întărit, rezistent; încercat. II. (Despre alimente) Prăjit în grăsime. – V. căli. adjectivcălit
călit, -ă adj. Întărit pin [!] căleală. Varză călită. (Munt.), tăĭată fin și prăjită puțin. Fig. Cam beat, pilit, cherchelit, mahmur. adjectivcălit
călít s. n. adjectivcălit
călit a. 1. întărit prin căleaiă: fier călit; 2. varză călită, prăjită cu ceapă în grăsime; 3. fam. beat. adjectivcălit
CĂLÍT1 s. n. Călire. – V. căli. adjectivcălit
CĂLÍT2, -Ă, căliți, -te, adj. I. 1. (Despre metale) Întărit prin călire. 2. Fig. (Despre oameni) Întărit, rezistent; încercat. II. (Despre alimente) Prăjit în grăsime. – V. căli. adjectivcălit
CĂLÍT1 s. n. Călire. Călitul oțelului. adjectivcălit
CĂLÍT3, -Ă, căliți, -te, adj. (Despre alimente) Prăjit în grăsime. Varză călită. adjectivcălit
CĂLÍT2, -Ă, căliți, -te, adj. 1. (Despre metale) întărit prin călire. Fier călit. Oțel călit. 2. Fig.. (Despre oameni, p. ext. despre colectivități) întărit, oțelit, rezistent; încercat, experimentat. Și mai are încă, Pe-mprejur de stîncă, Voinicei levinți Cu armele-n dinți, Feciori buni de mînă, Căliți, tari de vină. ALECSANDRI, P. P. 63. adjectivcălit