Cănești definitie
- Vezi aici mai multe rimeCănești
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuCă
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuCăn
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuti
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuști
CĂNÍ, cănesc, vb. IV. Tranz. A vopsi (în negru) părul, lâna etc. – Din căneală. verb tranzitivcăni
căní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cănésc, imperf. 3 sg. căneá; conj. prez. 3 să căneáscă verb tranzitivcăni
cănì v. 1. a înnegri cu căneală barba, părul, sprâncenile; 2. Mold. a boi vitele în frunte spre a fi cunoscute de cele străine. [Derivat din cănea(lă)). verb tranzitivcănì
CĂNÍ, cănesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A vopsi (în negru), mai ales părul. – Cf. tc. kina „căneală”. verb tranzitivcăni
CĂNÍ, cănesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la păr, la barbă etc.) A vopsi, a boi (mai ales cu negru). Într-o zi debarcă din vaporul poștal... un domn grav cu mustățile castanii bine cănite. BART, E. 95. A... alergat la schitul Vovidenia, la pusnicul Chiriac... care-și cănea părul și barba cu cireșe negre. CREANGĂ, P. 111. Era un om mărunțel, barba potrivită în apărătoare și cănită, mai îrmdt roșie decît galbenă. GHICA, S. 5. verb tranzitivcăni
cănésc v. tr. (d. caná 2). Văpsesc [!] păru. verb tranzitivcănesc
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiCănești
| Cănești | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | Cănești | Căneștiul |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | Cănești | Căneștiului |
| plural | — | — | |