BUZẮU adj. invar. (Rar, în expr.) A sta buzău = a sta bosumflat, îmbufnat. – Din buză + suf. -ău. invariabilbuzău
!buzắu (rar) (în expr. a sta ~) adv. invariabilbuzău
*Buzắu (nume de loc) s. propriu n. invariabilbuzău
BUZẮU adv. (Rar, în expr.) A sta buzău = a sta bosumflat, îmbufnat. – Buză + suf. -ău. invariabilbuzău
BUZẮU adj. m. (Rar, numai în e x p r.) A sta buzău = a sta bosumflat, îmbufnat. Ba prea bine, zău! Ești bună, de-l lași să plîngă și-ngădui să-ți stea buzău. PANN, P. V. I 23. invariabilbuzău
Buzău n. 1. (Munții), o porțiune a Transilvania: 200 km.; 2. (Râul), cel mai însemnat afluent d’a dreapta Siretului, izvorăște din Transilvania; 200 km. 3. șes prin jud. Buzău; 4. (Pasul) deschis de râul Buzău, pune în legătura Buzăul cu Brașovul 5. județ așezat la răsărit de Prahova și udat de râul cu acelaș nume: 274.600 loc.; 6. cap. județului Buzău: 28,400 loc. Scaun episcopal și bâlciu însemnat la Drăgaica (24 Iunie). temporarbuzău