Búda/Búddha [ddh pron. d] s. propriu m. temporarbuda
Budha m. principe indian (sec. VII a. Cr.), care se duse în pustietate spre a învăța înțelepciuni, de unde supranumele de Sakya-Muni (Pusnicul) și de Budha (înțeleptul). El răspândi apoi în India doctrina religioasă ce-i poartă numele (budhism). temporarbudha
Búddha v. Búda temporarbuddha