Buddha definitie

Búda/Búddha [ddh pron. d] s. propriu m. temporarbuda

Budha m. principe indian (sec. VII a. Cr.), care se duse în pustietate spre a învăța înțelepciuni, de unde supranumele de Sakya-Muni (Pusnicul) și de Budha (înțeleptul). El răspândi apoi în India doctrina religioasă ce-i poartă numele (budhism). temporarbudha

Búddha v. Búda temporarbuddha

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiBuddha

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z