BRÁHĂ s. f. 1. Orz măcinat întrebuințat la fabricarea berii. 2. Reziduu pe fundul cazanului, după fabricarea rachiului. – Ucr. braha. substantiv femininbrahă
bráhă s. f., g.-d. art. bráhei substantiv femininbrahă
brahă f. 1. orz fiert și uscat, despuiat de muguri și gata a fi întrebuințat pentru fabricarea berii; 2. drojdie rămasă în cazan de făcut rachiu. [Rut. BRAHA, identic cu rus. BRAGA (V. bragă)]. substantiv femininbrahă
BRÁHĂ s. f. 1. Orz măcinat, întrebuințat la fabricarea berii. 2. Reziduu rămas după fabricarea rachiului. – Din ucr. braha. substantiv femininbrahă
BRÁHĂ s. f. v. bragă. substantiv femininbrahă
Tycho-Brahe m. astronom danez, făcu importante descoperiri științifice (1546-1601). temporartychobrahe