Bona definitie

bónă (bóne), s. f. – Servitoare. Fr. bonne. substantiv femininbonă

BÓNĂ s.f. Femeie angajată ca îngrijitoare la copii. [< fr. bonne]. substantiv femininbonă

BÓNĂ s. f. femeie angajată ca îngrijitoare la copii; guvernantă. (< fr. bonne, germ. Bonne) substantiv femininbonă

BÓNĂ, bone, s. f. Femeie (de naționalitate străină) angajată ca îngrijitoare la copii. – Fr. bonne. substantiv femininbonă

bónă (înv.) s. f., g.-d. art. bónei; pl. bóne substantiv femininbonă

BÓNĂ, bone, s. f. Îngrijitoare angajată într-o familie pentru a crește copiii (și a-i învăța o limbă străină). – Din fr. bonne, germ. Bonne. substantiv femininbonă

BÓNĂ, bone, s. f. Femeie, de cbicei de naționalitate străină, angajată pe vremuri în familiile burgheze, cosmopolite din țara ncestră ca îngrijitoare la copii. V. dădacă, nemțoaică. Un norod intrrg de bone, de copilandri de liceu... au dat năvală. ANGHEL, PR. 115. Am să-i aranjez eu pe parveniții cari, fiindcă au mîncat în copilărie « du cacao », dat cu lingurița de vreo bonă schwizeranâ (= elvețiană) sau belgiană, au pierdut pe « r » și au cîștigat secretul nazalelor pariziene. CARAGIALE, O. VII 334. substantiv femininbonă

Bona f. oraș și port In Algeria, vechea Hipona, aproape de granița Tuniziei: 45.800 loc. temporarbona

Bona Dea, veche divinitate romană, al cărei cult era strîns legat de cel al lui Faunus. Bona Dea era socotită o zeiță castă, înzestrată cu darul profeției și protectoare a femeilor. Era considerată, după o tradiție, fiica (sau sora) zeului Faunus, pentru care se spunea că acesta din urmă ar fi nutrit o dragoste incestuoasă. După o altă tradiție ea era soția lui Faunus, pe care zeul omorînd-o, și căindu-se apoi, ar fi cinstit-o după moarte ca pe o divinitate (v. și Faunus). temporarbonadea

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiBona

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z