BOGDÁN, bogdani, s. m. (învechit) Moldovean. Spuneți nouă de Vulcan, Unde-i aprigul bogdan? ALECSANDRI, P. P. 134. substantiv masculinbogdan
Bogdan m. numele mai multor Domni ai Moldovei; 1. BOGDAN I, urmașul lui Dragoș-Vodă, originar din Maramureș, cel dintâi Domn peste întreaga țară, adevăratul întemeietor al principatului Moldovei ca Stat independent, după care Moldova a fost numită și Bogdania (1360-1364); 2. BOGDAN II, fiul lui Alexandru-cel-Bun și tatăl lui Ștefan-cel-Mare (1449-1451); 3. BOGDAN III (Chiorul), fiul lui Ștefan cel-Mare (1504-1517), bătu pe Poloni și încheiă la 1511 cu Selim I primul tractat de pace, precum Mircea-Vodă în Muntenia; 4. BOGDAN IV, fiul lui Lăpușneanu, partizan și amic al Polonilor, se ținu numai de glume și petreceri (1568-1572). temporarbogdan
Bogdan (Ion) m. unul din primii slaviști români (1864-1919). temporarbogdan
Bodgan m. numele turcesc al Moldovei și al locuitorilor ei; Bogdan-beiu, domnul Moldovei; Bogdan-saraiu, palatul reprezentantului Moldovei la Con-stantinopole; 2. Moldovean (după numele lui Bogdan III care a închinat tara Turcilor): unde-i aprigul Bogdan? POP. temporarbodgan
Cara-Bogdan m. nume ce Turcii dedeau Moldovei (lit. Bogdan cel Negru; cf. Cara-Iflac). V. Bogdan. temporarcarabogdan
Kara-Bogdan m. V. Cara... temporarkarabogdan
| Bogdan | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | Bogdan | — |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | — | — |
| plural | — | — | |