bogáz (-zuri), s. n. – Strîmtoare, canal. Var. bo(h)az, buaz. Tc. buǵaz (Șeineanu, III, 19; Lokotsch 323), de unde și ngr. μπογάζι, bg. bo(g)az. substantiv neutrubogaz
bogáz, boház, boáz și buáz n., pl. urĭ (turc. boghaz, de unde și ngr. bogázi, bg. sîrb. bogaz, boaz). Vechĭ. Azi. Serbia. Strîmtoare de apă (maĭ ales Bosforu), gură de rîu, canal: bohazu Suliniĭ (chear azi). Trecătoare, defileu: bohazurile Carpaților. Azĭ în Olt buházurĭ, țărĭ depărtate pin poveștĭ. V. coclaurĭ, meleagurĭ, pogheazurĭ, veneție. substantiv neutrubogaz
Bogaz n. strâmtoare, în special Bosforul: întrece ’n fugă valul când aleargă pe Bogaz BOL. temporarbogaz
Bogaz | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | Bogaz | — |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural | — | — |