Boema definitie

credit rapid online ifn

Boéma (titlu) s. propriu f., g.-d. Boémei substantiv femininboema

BOÉMĂ s.f. Mediu în care trăiesc boemii, lumea boemilor; viață de boem. [Pron. bo-e-mă. / < fr. bohème, cf. it. boemme]. substantiv femininboemă

credit rapid online ifn

BOÉMĂ s. f. Lumea în care trăiesc boemii2; viața pe care o duc aceștia. – Fr. bohème. substantiv femininboemă

boémă (mediu, fel de viață) s. f., g.-d. art. boémei substantiv femininboemă

BOÉMĂ s. f. Lumea în care trăiesc boemii2, viață dezordonată și lipsită de siguranța zilei de mîine pe care o duc aceștia. (Ironic) Hei, dulcea boemă de altădată, Cu poveștile și taclalele-amare, Lîngă o halbă cu două pahare. DEȘLIU, G. 18. substantiv femininboemă

BOÉM, -Ă s.m. și f. Om dezordonat, lipsit de mijloace, de siguranța zilei de mâine. // adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic unui asemenea om. [Pron. bo-em. / < fr. bohème]. substantiv masculin și femininboem

BOÉM, -Ă I. s. m. f. om, artist dezordonat, lipsit de mijloace materiale, fără siguranța zilei de mâine. II. adj. care corespunde firii, felului de viață caracteristice unui boem (I). III. s. f. mediu în care trăiesc boemii (I), viață de boem. (< fr. bohème) substantiv masculin și femininboem

BOÉM1, -Ă, boemi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Boemiei sau populației ei, privitor la Boemia sau la populația ei. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Boemiei. – Lat. lit. Bohemus. substantiv masculin și femininboem

boém V. bohem. substantiv masculin și femininboem

BOÉM2, -Ă, boemi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană, mai ales literat sau artist, care duce o viață neregulată, disprețuind conveniențele sociale. 2. Adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic boemilor2 (1).Fr. bohème. substantiv masculin și femininboem

boém (din Boemia, de artist) adj. m., s. m., pl. boémi; adj. f., s. f. boémă, pl. boéme substantiv masculin și femininboem

BOÉM1, -Ă, boemi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Boemiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Boemiei sau boemilor (1), privitor la Boemia ori la boemi. – Din n. pr. Boemia (derivat regresiv). substantiv masculin și femininboem

BOÉM2, -Ă, boemi, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Persoană nonconformistă (de obicei artist sau scriitor) care duce o viață dezordonată. 2. Adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic boemilor2 (1). 3. S. f. Mediu în care trăiesc boemii2 (1); viață dusă de boemi2 (plină de privațiuni, dezordonată). – Din fr. bohème. substantiv masculin și femininboem

BOÉM1, -Ă, boemi, -e, s. m. și f. Persoană făcînd parte din poporul care locuiește în Cehoslovacia (în special în Boemia) și vorbește limba cehă. V. ceh. substantiv masculin și femininboem

BOÉM2, -Ă, boemi, -e, s. m. și f. Persoană care duce o viață dezordonată, privind cu nepăsare ziua de mîine și disprețuind conveniențele sociale. Fire de boem... scamatorul nu se gîndea la bătrînețe. SAHIA, N. 66. substantiv masculin și femininboem

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiBoema

Boema   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular Boema Boema
plural
genitiv-dativ singular Boeme Boemei
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z